In anul 2004, Adrian Nastase se plangea ca toata lumea umbla cu coruptia in gura, dar ca nu prea ar fi atata coruptie in Romania cat spune UE. El a sfarsit bloger in inchisoare, iar coruptia e inca un subiect mare.
De atunci, nimic serios nu prea s-a intamplat. Doar cativa politicieni au fost inculpati, putini dintre ei au fost trimisi in judecata si prea putini au ajuns in inchisoare.
Cu toate acestea, coruptia este un fenomen serios. Unul dintre domeniile cele mai corupte este industria farma. Aici, aproape fiecare producator, distribuitor sau farmacie are propria retea de medici pe care-i mituieste ca sa prescrie anumite produse sau ca sa cumpere de la o anumita farmacie sau de la un anumit distribuitor.
Domeniul farmaceutic este extrem de strict, reglementarile limitand foarte atent astfel de practici. Cu toate acestea, autoritatile sunt incapabile sa destructureze aceste retele de medici-farmacisti-distribuitori-producatori.
Companiile farmaceutice americane si britanice isi auditeaza subsidiarele si distribuitorii din Romania, tocmai pentru a scapa de orice posibile probleme in cazul unor scandaluri de coruptie, insa restul companiilor prefera sa ignore fenomenul si sa se bucure de profiturile bunicele realizate in Romania.
Solutia este destul de simpla: sa adoptam si noi modelul american si sa obligam companiile farmaceutice sa fie mai active in prevenirea faptelor de coruptie comise de proprii angajati.
Fie ca-si organizeaza o structura interna de supraveghere si prevenire a faptelor de coruptie comise de proprii angajati, fie contracteaza firme specializate de detectivi, companiile farmaceutice pot fi obligate sa fie mai active in prevenirea faptelor de coruptie comise de proprii angajati.
Adoptarea unui cadru legal ce ar putea deveni un “anti-corruption act” romanesc ar insemna responsabilizarea sectorului privat in combaterea coruptiei. Aceasta implicare va fi “stimulata” tocmai de sanctiunile pe care le-ar putea primi administratorii care nu isi urmaresc angajatii pentru a preveni activ actele de coruptie ale acestora. Acesti administratori vor fi incriminati penal ca instigatori sau complici, alaturi de angajatii lor ce au fost dovediti drept faptuitori ai unor acte de coruptie.
Aceast cadru legal va conduce la mobilizarea resurselor umane si financiare private in lupta anti-coruptie.
Actiunile departamentelor interne anti-copruptie dar si ale companiilor private de detectivi anti-coruptie vor trebui sa respecte prevederile legislatiei privind siguranta nationala, precum si drepturile fundamentale ale omului. Aceste departamente interne anti-coruptie sau companii de detectivi anti-coruptie nu vor putea culege sau administra probe, ci doar vor face rapoarte privind practici suspecte ale unor angajati. Administratorii companiilor farmaceutice, dupa ce sunt semnalati prin aceste rapoarte cu privire la practicile suspecte ale unor angajati, vor fi obligati sa ia masuri interne, dar si sa sesizeze organele de cercetare penala, in cazul in care rapoartele respective dezvaluie indicii clare ale unor fapte de coruptie.
Evident, multe dintre companii vor incerca sa foloseasca acest cadru legal ca sa-si spele faptele de coruptie. Nu va tine! Pentru ca ii va pandi pericolul ca in activitatea specifica de supraveghere si prevenire a faptelor de coruptie, o companie concurenta sa le descopere tocmai aceste fapte, ascunse sub diverse rapoarte linistitoare.
Mai degraba se va intampla exact ce se intampla in Statele Unite si in Marea Britanie: dupa socul initial, companiile au inteles ca au de castigat daca fac aceasta munca cu seriozitate, pentru ca isi curata firmele de angajatii corupti, care azi mituiesc un functionar sau un medic, iar maine fura chiar din propria firma. Coruptia tenteaza doar atunci cand ea ofera un avantaj competitiv, insa atunci cand toti competitorii joaca corect, e inutila si costisitoare. Mai pe romaneste, azi toti actorii industriei farma sunt impinsi sa corupa functionari sau medici, tocmai pentru ca fara coruptie nu au nici o sansa intr-o piata in care toti o fac.
Sistemul poate fi extins la toate companiile care au contracte pe bani publici. Responsabilizate legal sa previna coruperea functionarilor, companiile care primesc contracte de la stat, vor juca mult mai corect atat in licitatii cat si pe durata derularii contractelor.
Cateva principii simple trebuie sa devina arhitectura acestui cadru “anti-corruption act” romanesc:
1. Administratorii companiilor sunt responsabili legal sa organizeze departamentele interne de supraveghere si prevenire a faptelor de coruptie sau sa contracteze aceste servicii cu firme specializate.
2. Administratorii companiilor care nu au organizat corespunzator aceasta activitate de supraveghere si prevenire a faptelor de coruptie vor fi raspunzatori penal pentru instigare sau complicitate la fapte de coruptie, alaturi de angajatul faptuitor, in cazul in care organele de cercetare penala descopera astfel de fapte comise de un angajat al companiei.
3. Angajatii companiilor care fac obiectul acestei legi, vor semna caluze contractuale explicite prin care isi vor da acordul sa fie supusi actiunilor specifice de supraveghere si prevenire a faptelor de coruptie. Activitatile specifice de supraveghere si prevenire a faptelor de coruptie se limiteaza strict la activitatile profesionale si este strict interzisa supravegherea vietii personale a angajatilor.
4. Supravegherea propriilor angajati se poate face numai in spatiile companiei, sau prin intermediul echipamentelor companiei (computere, sisteme de comunicatii, etc.) sau in spatii publice, cu respectarea stricta a prevederilor legale.
5. Rapoartele sunt confidentiale si se transmit administratorilor companiei, insa acestia au obligatia sa sesizeze organele de cercetare penala, atunci cand sunt indicii serioase privind comiterea unor fapte de coruptie.
6. Cand in rapoarte sunt sesizate actiuni neconcurentiale sau indicii privind fapte de coruptie comise de angajatii unor companii concurente, administratorii sunt obligati sa sesizeze, prin intermediul avocatilor, administratorii companiei concurente ai caror angajati au comis respectivele fapte.
Culmea e ca o astfel de lege, e cu totul altceva decat initiativa idioata privind incurajarea delatiunii, propusa de cei din Ministerul de Finante. Pentru ca aici nu e vorba de delatiune. Concurenta nu are voie sa te parasca direct la autoritati, ci este obligata sa te informeze pe tine, administrator, ca angajatii tai actioneaza ilegal sau neconcurential, in numele tau. Apoi tu, ca angajator, il dai pe mana autoritatilor pe cel care a actionat ilegal, in numele tau.
Tot la fel, nu e vorba de spionaj sau de un “big brother” la care sunt supusi angajatii… ci e o dubla responsabilizare: administratorii sunt responsabili de ce fac angajatii in numele lor, iar angajatii sunt responsabilizati sa nu mai accepte ordinele de a-i corupe pe diversi functionari (pentru ca vor fi constienti de pericolul de a fi dati pe mana autoritatilor tocmai de cei care, eventual, le-au dat ordinele).
Responsabilitatea sociala a corporatiilor in lupta anti-coruptie poate fi justificate tocmai prin pierderile enorme pe care jucatorii corecti le au in fata unor concurenti incorecti, care castiga orice competitie prin mijloace de coruptie.
