De mai bine de 60 de ani, lumea asteapta sa inceapa cel de-al treilea razboi mondial. Fiecare conflict militar, cat de minor, a devenit scanteia speculatiilor privind inceperea unei noi conflagratii planetare.
Mortierele aruncate la intamplare intre Siria si Turcia au readus in discutie jocurile geostrategice, care ar putea conduce la izbucnirea unui razboi mondial. De asemenea, dansul navelor de razboi chinezesti si japoneze in Pacific au incins creierele analistilor militari, care anunta de cateva luni iminenta unui conflict major in Asia. Nu in ultimul rand, pozitia razboinica a Iranului pare sa ascunda mugurii unui nou conflict militar global.
Evident, propaganda occidentala si bunul simt ne usureaza efortul de a anticipa actorii mari ai viitorului razboi mondial: NATO, Japonia si alte cateva tari aflate sub influenta americana pe de o parte, versus restul lumii care va beneficia de sustinerea Rusiei si a Chinei, de cealalta parte.
Tocmai de aceea, in laboratoarele geostrategice se fac tot felul de analize privind cei mai temuti inamici: Rusia si China.
Rusia pare un urs care doar mormaie asezat pe butoiul cu miere. Agresivitatea Rusiei pare mai degraba una nostalgica. Pozitia sa puternica in fata occidentului european este data tocmai de dependenta acestuia de resursele energetice rusesti.
Pe de alta parte, China devinde din ce in ce mai agresiva in Asia de sus-est. De asemenea, este tot mai prezenta in Africa, in America de Sud si in lumea musulmana.
Analistii si strategii militari sunt mai ingrijorati de China, decat de Rusia; tocmai din cauza agresivitatii si vitezei cu care China isi dezvolta zonele de influenta economica si politico-militara.
Cred insa ca toti acesti analisti si strategi s-au trezit prea tarziu. Toate astea s-au intamplat in timp ce casa fiecaruia dintre noi s-a umplut cu bunuri care contin toate cel putin o componenta chinezeasca.
Acum 11 ani, aflat in Statele Unite, am intalnit diversi oficiali americani si la una dintre aceste intaniri am primit cadou un steag american. Am fost insa socat sa citesc “Made in China” pe eticheta acelui steag al Statelor Unite, daruit de un inalt oficial american.
Asa a cucerit China intreaga lume si va fi un inamic foarte dificil. Nu doar pentru ca ne-am obisnuit cu totii sa folosim forta lor de munca ieftina, dar mai ales pentru ca un conflict cu China, ar insemna o criza economica mondiala, fiindca toate companiile mari fie cumpara componente din China, fie au linii de asamblare acolo.
China a inteles ca desi nu are resurse energetice de exportat, desi nu are alte resurse minerale pretioase, are totusi ceva: resursa umana ieftina. Toata lumea capitalista foloseste muncitorii chinezi si inchide ochii la faptul ca acestia sunt prost platiti, sau ca le sunt incalcate drepturile fundamentale.
China este in patul fiecarui sef de stat membru NATO. Iar un razboi impotriva Chinei va insemna colapsul economic al tarilor occidentale, mult prea dependente de resursa unica a Chinei: municitorul chinez.
Pe de alta parte, investitiile chineze in Africa, America de Sud si in lumea musulmana, i-au oferit acesteia acces la resurse energetice (gaze naturale si petrol), dar si la alte resurse minerale pretioase (metale rare).
Nu in ultimul rand, China are acces la tehnologie si a copiat aproape orice. Astazi poti gasi replici chinezesti nu doar ale hainelor de firma, dar si ale celor mai sofisticate arme.
Rusia pare un urs nostalgic, in timp ce China este un sarpe care doarme cu noi in pat.
