Statul degeaba

Statisticile spun lucruri traznite! In Romania sunt doar aproximativ 4,4 milioane de salariati, din care aproximativ 1,2 milioane sunt angajati ai statului. Acestia din urma isi iau salariile din ce impozite platesc ceilalti 3,2 milioane de salariati din sectorul privat. Concluzia este una incredibila: 3,2 milioane romani muncesc sa tina in picioare o tara unde traiesc 18 milioane de rezidenti permanenti (conform datelor provizorii ale ultimului recensamant).

Dar cine are timp sa citeasca aceste statistici? Si cine dintre guvernanti are timp sa inteleaga situatia? Astept sa se nasca acel politician care sa strige la poporul roman “La munca!”

O tara unde doar 18% dintre locuitori produc prosperitatea, care trebuie distribuita celorlalti, este o tara in faliment. Statul traieste pe umerii acestor fraieri care muncesc din greu in sectorul privat.

Romania pare sa fi adoptat o noua forma de organizare statala: statul degeaba.

Fiecare dintre cei 3,2 milioane de romani munceste pentru el, familia lui, dar si pentru inca trei sau patru necunoscuti, pentru care plateste lunar salarii sau servicii sociale. In Romania 5 romani din 6 stau degeaba; pentru ca un altul munceste pentru ei.

In pofida acestor statistici, politicienii romani discuta doar despre problemele asistatilor sociali si ale salariatilor statului. De asemenea, mass-media romaneasca are acceasi preocupare populista: sa-i planga de mila pe acesti romani, asistatii sociali si salariatii statului.

Politicile publice guvernamentale, agenda mass-media si agenda politica sunt construite in slujba statului degeaba. Ziaristii populisti cer mai multi bani pentru sarmanii asistati sociali si pentru salariatii statului, politicienii demagogi se pun in slujba acestor solicitari, iar guvernele preiau initiativele politice ale acelor lideri care, in tandem cu presa populista, promoveaza pomenile sociale.

Presa romaneasca ne prezinta o realitate fabricata: salariatii statului sunt prea putini si prost platiti, sunt exploatati de clientela politica; asistatii sociali sunt prea saraci ca sa poata munci pentru a-si asigura o paine si, de aceea, trebuie si mai mult sustinuti. Romania este prezentata ca o tara scufundata in saracie, tocmai din cauza ca statul nu-i sustine cu si mai multi bani pe cei care stau degeaba.

Cei putini care muncesc in sectorul privat nu sunt niciodata subiectul vreunei campanii de presa. Ei nu exista. Exista doar cativa afaceristi care, in opinia presei, “sigur fura!” (mai ales cei care nu platesc publicitate in mass-media).

Tara asta e cu fundul in sus: eroii ei sunt exact cei care stau degeaba si traiesc din munca celor putini. Iar cei care construiesc locurile de munca si tin Romania in picioare sunt tinta zilnica a “rapitorilor” din presa sau din politica; cei care vaneaza afaceristii pentru ca sa-i mulga de si mai multi bani. Cei care produc prosperitatea Romaniei nu au loc decat doar pe agenda fiscului, care-i hartuieste cu taxe si impozite mereu mai multe, mai complicate si mai mari.

Poate de aceea sunt multi romani care au ales sa-si plateasca impozitele in conturile unei tari normale. O tara care stie sa-i incurajeze pe cei care produc si care ii descurajeaza pe cei care stau degeaba (desi ii sustine financiar). O tara in care oamenii care au o cariera sau o meserie sunt eroii comunitatilor lor.  O tara in care ajutoarele sociale nu se dau oricui sta degeaba si, in niciun caz, nu castigi mai multi bani din ajutoare sociale decat dintr-un salariu.

Cat timp Romania ramane un stat degeaba, tuturor celor care muncesc le va fi greu sa plateasca aici impozite, pentru ca tot ei sa fie vanati de fisc pentru ca nu platesc destul. E mai simplu sa inchei socotelile cu Romania si sa iti alegi o alta tara in care sa ai rezidenta fiscala.