Analistii economici avertizeaza ca Europa a intrat in recesiune. Pina si Germania sufla din ce in ce mai greu. Flancul sudic al Uniunii Europene este de-a dreptul sub nivelul de plutire. In aceste conditii, prognozele pentru 2013 si 2014 sunt aproape catastrofice pentru Zona Euro.
Pe de alta parte, economia SUA nu se arata nici ea prea sanatoasa, desi, aflat in campanie electorala, Obama se lauda cu o usoara crestere economica, care ar anunta inceputul unei reveniri. De asemenea, economia Chinei da semne de supra-incalzire; deja incep sa se fasaie diversele bule care au asigurat cresterile economice din anii anteriori. Si celelalte economii care zburdau prin criza, Brazilia, Turcia, dau semne ca nu mai functioneaza la fel de bine.
Tabloul economiei globale devine unul din ce in ce mai intunecat. Si toata lumea asteapta ca in acest tablou sa apara putina lumina exact dinspre Europa. SUA, China, Brazilia, Turcia si toti ceilalti au nevoie ca Europa sa reintre pe crestere economica, mai exact sa inceapa sa consume.
Austeritate bugetara vs. cresterea consumului
Mizele mari ale dezbaterii pe bugetul UE sunt ale tarilor europene dar si ale celorlalti, in aceeasi masura. Pe de o parte, flancul nordic al UE, care sunt principalii donatori, cere o reducere a cheltuielilor si o mai mare disciplina fiscal-bugetara. Pe de cealalta parte, flancul sudic si tarile mai noi din UE cer mai multi bani pentru acele tari care sunt vulnerabile in fata crizei economice. Confruntarea nu este una simplista austeritate bugetara versus cresterea consumului, insa este clar ca se joaca in jurul acestor concepte mari.
Analistii inca nu au un raspuns la intrebari de genul: “Cu ce masuri se creste economia in timpul austeritatii bugetare?”; “Cand si cum se iese din austeritate?” “Care este echilibrul optim dintre austeritate si consum?”
Politicienii europeni se invart intr-un cerc vicios. Adeptii austeritatii par sa piarda momentul optim pentru a trece la masuri de stimulare a consumului. Sustinatorii politicilor de relaxare bugetara si incurajare a consumului par sa se grabeasca in a cheltui iar mai multi bani decat le permite o minima disciplina bugetar-fiscala. Toata aceasta dezbatere, care ar putea fi una serioasa si productiva, devine un meci electoral care se joaca pe terenul fiecarei tari. Astfel ca mizele economice majore sunt abandonate, iar locul lor este luat de mize electorale locale. Rezultatul este acela ca unii sau altii reusesc sa castige alegerile in tarile lor, iar problema economiei UE ramane nerezolvata.
Cu toate acestea, pina si Germania pare sa simta ca are nevoie de o Europa care sa inceapa sa consume, astfel incat produsele celei mai competitive economii sa isi gaseasca cumparatorii. Raman insa doua intrebari: “Cu ce bani crestem consumul?” si “Crestem consumul in tarile cu disciplina bugetara sau in tarile cu probleme?”
Dezbaterea bugetului UE pare sa se reduca la o dezbatere privind cele doua intrebari. Marea Britanie (alaturi de aliatii sai din nordul Europei) spune raspicat: avem nevoie de bani ca sa incepem politicile de relansare a consumului in tarile cu disciplina fiscal-bugetara, pentru ca aceste tari au competitivitate si vor putea functiona ca un motor pentru intreaga Europa. Grupul tarilor denumite “prietenii coeziunii” cer ca relaxarea austeritatii bugetare sa inceapa in tarile lor, chiar cu pretul renuntarii la disciplina bugetara impusa de UE. Ei motiveaza ca doar asa, tarile lor vor deveni competitive. Si argumentul este unul simplu: economiile acestor tari au progresat odata cu aderarea la UE, tocmai pentru ca au fost sustinute de o crestere accelerata a consumului; deci pentru aceste tari consumul este motorul de crestere, iar competitivitatea este doar un rezultat.
Asteptari globale
Tarile din afara UE au interesul ca Europa sa-si relanseze consumul inainte de a-si recastiga competitivitatea. Si SUA si China si Rusia sustin, pe fata sau nu, o crestere accelerata a consumului si renuntarea imediata la austeritatea bugetara.
Pe de alta parte, mentinerea restrictiilor bugetare rigide, va face ca tarile flancului sudic sa fie vulnerabile la ofertele chinezesti si rusesti, incepind de la oferte de finatare si terminand cu ofertele in domeniul energiei.
De aceea, tema coeziunii tarilor UE nu este una falsa, ci ea indica una dintre cele mai mari vulnerabilitati ale Uniunii Europene. Solutia potrivita trebuie gasita dupa o dezbatere lipsita de puternica amprenta electorala, dar si de influentele actorilor non-UE.
Perspective
Analistii economico-militari, cei care cauta posibile vulnerabilitati economice cu potential de conflict militar, fac previziuni alarmante pentru anii 2013 si 2014. Atat China cat si SUA au nevoie de o solutie favorabila la criza europeana. Cele doua super-puteri sunt in pragul prapastiei din punct de vedere economic. Anumite decizii ale UE, le-ar putea arunca in prapastie, fie pe una, fie pe cealalta, fie pe amandoua.
Interesele Rusiei sunt destul de restranse la domeniul energetic si sunt inca bine consolidate si reprezentate in cadrul UE. SUA si China vor putea combate decizii economice nefavorabile doar prin declansarea unor conflicte militare care sa le deschida accesul la alte piete, la resurse energetice si financiare noi. Mai mult, este din ce in ce mai posibil scenariul in care deciziile UE sa conduca la un conflict in Pacific, care sa implice China vs. aliatii SUA. Efectele economice ale unui astfel de conflict vor fi favorabile atat SUA cat si Chinei, dar extrem de nevaforabile Europei.
Aceeasi analisti asteapta o reasezare majora a pietelor in privinta resurselor energetice, dar mai ales a resurselor financiare. China se pregateste sa devina unul dintre marii exportatori de energie si de resurse financiare, pentru ca nu mai poate ramane doar un exportator de forta de munca. Cum o va face, depinde de deciziile Uniunii Europene de la inceputul anului care vine.
