Citesc destul de mult; in fiecare zi caut noi lecturi care sa ma incante, mai ales acum, cand poti gasi aproape orice in format digital. Si nu e vorba doar de autori consacrati si de cartile lor; citesc si blogurile unor anonimi, care ma bucura la fel de mult.
Insa de fiecare data cand citesc un text scris de Andrei Plesu regasesc aceeasi bucurie speciala. Frazele lui sunt rotunde si vioaie, limba romana e mai frumoasa in scrierile lui. Ideile lui nu sunt niste adevaruri grele, comunicate savant… ci devin lucrurile comune pe care tocmai le descoperi in buzunarul drept. Adevarul spus de Plesu este o poveste, nu e o demonstratie complicata pe care o poti descifra doar daca ai trei facultati.
Am intalnit foarte putini scriitori care sa-ti poata povesti adevarul; iar filosofi si mai putini. Tocmai de aceea, fiecare intalnire cu Andrei Plesu ma face sa ma simt fericit ca sunt contemporan cu el. Fie ca-i citesc cartile, editorialele sau, mai nou, postarile pe blog, sunt bucuros ca Plesu inca mai traieste si ca, astfel, pot sa astept in fiecare zi sa-mi mai spuna o poveste noua.
