In ultimele zile scena politica s-a reanimat bursc. Toti politicienii invata sa pronunte un cuvant nou: Schengen. Cam tarziu.
Atitudinea Germaniei
Schengen este un examen restant, pe care nu l-am dat in 2007, atunci cand Romania a intrat oficial in UE. Prin derogare de la procedurile firesti, a fost amanata aderarea Romaniei la spatiul Schengen. Tot la fel, am fost acceptati in UE desi existau indoieli in privinta indeplinirii criteriului politic. Nu indeplineam atunci criteriile privind statul de drept, justitia si in special lupta impotriva coruptiei si a criminalitatii organizate – pentru acestea s-a instituit Mecanismul de Cooperare si Verificare, un fel de program de meditatii si evaluari periodice.
Fara aceste derogari, Romania nu ar fi fost acceptata in UE incepind cu 1 ianuarie 2007. Suntem astazi in Uniunea Europeana, tocmai pentru ca Germania a facut uz de credibilitatea ei, pentru a convinge alte tari UE sa accepte aderarea Romaniei, sub rezerva monitorizarii prin MCV.
Daca revenim la Schengen, in aceasta privinta avem, pe de o parte conditionalitatile tehnice pe care Romania le-a indeplinit de cativa ani, dar pe de alta parte avem un vot politic in Consiliul JAI. Ori acest vot politic este cel care nu a functionat, tocmai pentru ca Germania si-a retras spijinul politic pentru Romania, ba chiar a trecut de partea tarilor sceptice, fata de care ne sustinuse inainte de aderare.
Pentru a intelege votul politic al Germaniei, trebuie sa citim rapoartele succesive privind MCV. Aici gasim critici constante la adresa justitiei si a clasei politice, responsabile in egala masura de coruptia care inca stapaneste Romania. Tocmai de aceea eu inteleg foarte bine atitudinea Germaniei: si-a pus la bataie credibilitatea in fata Olandei, Finlandei, Marii Britanii atunci cand acestea refuzau aderarea Romaniei la UE (tocmai pentru ca eram o tara corupta) si le-a promis acestora ca prin MCV si Schengen vor reusi sa aduca Romania in paramentri pe care inca nu-i indeplineam inainte de aderare.
Insa toate rapoartele MCV au sanctionat Romania pentru progrese insuficiente, iar dupa evenimentele din vara anului 2012, rapoartele MCV au semnalat regresele facute de Romania si pericolele noi privind statul de drept, controlul politicului asupra justitiei, o clasa politica tot mai corupta, etc.
In aceasta cheie trebuie citit votul politic al Germaniei din Consiliul Justitie si Afaceri Interne: Germania isi retrage sprijinul acordat Romaniei inainte de aderare si se raliaza tarilor care isi exprimau inca de atunci rezervele privind indeplinirea de catra Romania a tuturor criteriilor necesare aderarii.
Atitudinea Romaniei.
Mecanismul de Verificare si Cooperare a fost o solutie propusa tocmai de catre reprezentantii Romaniei, prin care acestia au incercat sa obtina aderarea inainte de indeplinirea tuturor criteriilor. Termenii MCV au fost formulati de catre Romania, negociati cu reprezentantii Comisiei Europene si asumati de catre toata clasa politica, astfel incat la 1 ianuarie 2007 toata clasa politica romaneasca se pupa in Piata Universitatii pentru succesul comun, acela de a fi membri ai Uniunii Europene.
In anii urmatori, rapoartele MCV au fost prilej de certuri politice interne, dar Romania si-a pastrat tonul potrivit, acela al unui elev care inca nu si-a facut temele. Mai mult, desi inclusiv rapoartele MCV remarcau lipsa vointei politice, politicienii sustineau in continuare ca atat aderarea la spatiul Schengen cat si finalizarea cat mai curand a MCV reprezinta prioritati.
Acum, prin vocea ministrului de externe, intarita de prim-ministru, conducerea actuala a Romaniei le raspunde oficialilor europeni ca nu prea ne mai intereseaza sa finalizam procesul de aderare a Romaniei la Uniunea Europeana. Adica, mai pe limba alegatorilor USL: “Hai sictir, bai Schengen! Ia mai du-te dracului cu strugurii tai acri…”
Ca intr-un concurs de glume proaste, organizat de mardeiasii din cartier, a iesit la rampa si ministrul de interne, cu replica sa inteligenta: “Germania a pierdut ocazia sa taca”.
Toate aceste replici politicianiste ascund dispretul elevului repetent pentru profesorul care l-a sustinut si l-a ajutat sa treaca clasa, desi nu merita. Repetentul, incapabil sa-si faca temele, il scuipa in fata pe profesor si ii spune ca el poate trai si fara scoala.
Sunt convins ca Victor Ponta, Crin Antonescu, Titus Corlatean, Radu Stroe pot trai si fara Schengen. Rudele lor nu au nevoie de job-uri in strainatea, fiindca toate rudele de politicieni au firme care o duc bine din contractele cu statul. Iar ei calatoresc bine-merci cu pasapoarte diplomatice si cu buzunarele pline de spagi grase.
Insa pentru Romania, amanarea aderarii la spatiul Schengen pe motiv de coruptie si stat de drept instabil, inseamna un avertisment transmis lumii civilizate ca asta nu e o tara unde sa investesti.
Nu mai am convingerea ca USL este interesat de investitorii din tarile civilizate. Ei sunt mult mai interesati de investitorii care stiu sa dea spaga; si sa o dea cash. Pentru asta au infiintat chiar un minister al marilor spagi, condus de unul dintre cei mai priceputi spalatori de bani.
O problema de credibilitate
Titus Corlatean invoca lipsa de credibilitate a celor care refuza Romaniei aderarea la Schengen. Ori, spunea el, tocmai pentru ca procesul de aderare la Schengen devine unul necredibil, el nu mai poate reprezenta o prioritate pentru Romania.
Frumoasa pirueta logica a ministrului roman de externe ma obliga sa scriu despre credibilitate. Pentru ca tocmai aceasta este cheia intregii discutii.
In perioada 2005-2007, cand Romania nu avea suficienta credibilitate pentru a garanta continuarea reformelor necesare aderarii si integrarii depline in UE, Germania si-a utilizat propria credibiltate pentru a garanta pentru noi. Si tocmai acest sprijin al Germaniei, alaturi de sprijinul Frantei, a fost cel care a precipitat aderarea tarii noastre la Uniunea Europeana.
In perioada 2007-2012, credibilitatea Romaniei a fost slabita de actiunile unora dintre actorii principali din justitie, care au dovedit prea des ca sunt antireformisti, ca protejeaza magistrati corupti, ca servesc interesele marilor corupti prin decizii judecatoresti dubioase sau tergiversarea proceselor. De asemenea, credibilitatea Romaniei a fost slabita de o evidenta lipsa de vointa politica si, uneori, de actiuni clare ale poloticienilor romani, prin care erau slabite institutiile construite ca sa lupte impotriva coruptiei.
In a doua parte a anului 2012, credibilitatea Romaniei a fost spulberata de dispretul manifestat de USL, prin actiunile pripite de suspendare a Presedintelui si de preluare a controlului total asupra statului. Unele dintre aceste actiuni au fost neconstitutionale, altele la limita Constitutiei, dar mereu dincolo de practicile si cutumele din celelalte tari UE. Mai ales actiunile in forta pentru preluarea controlului asupra justitiei si a institutiilor anti-coruptie au decredibilizat actualul Guvern in fata multor cancelarii europene si, mai ales, in fata Germaniei.
Nici macar aducerea in PNL a lui Klaus Iohanis nu a putut sa pacaleasca Germania. Nu conteaza ca ai un neamt in pozitia de secund a lui Crin Antonescu – politicianul roman cu cea mai scazuta credibilitate externa.
Premierul Victor Ponta ii acuza pe Traian Basescu si Monica Macovei ca sunt artizanii dezinformarii liderilor europeni privind Romania si arunca astfel vina spre dusmanii sai politici. E drept ca discursul sau gaseste multi prosti de convins.
Insa e tot o problema de credibilitate: Cum de sunt Traian Basescu si Monica Macovei mai credibili decat Victor Ponta, Titus Corlatean si Crin Antonescu? Nu e doar o problema de familie politica. Cu siguranta “miniciunile” spuse de Monica Macovei se potrivesc mai bine cu realitatea romaneasca.
Realitatile care slabesc credibilitatea Romaniei
1. Ministru trimis in judecata pentru fapte conexe coruptiei. Povestea transformatoarelor vopsite ar fi facut pe orice politician european sa demisioneze din functia de ministru. In Germania politicienii demisioneaza si daca sunt prinsi de presa ca nu si-au platit o amenda de parcare. Imaginati-va un ministru german care sta in functie dupa ce e trimis in judecata ca a vandut drep noi niste transformatoare cumparate drept fier vechi exact de la cel caruia i le vinde. Stiu ca Relu Fenechiu poate fi un ministru de sute de ori mai bun decat multi alti politicieni, dar in politica lucrurile functioneaza altfel.
Daca nu s-ar fi incapatanat sa tina in functie un astfel de ministru, USL nu ar fi dat argumente Monicai Macovei. Povestea cu prezumtia de nevinovatie si cu abuzurile politice ale procurorilor nu poate sa tina locul unui gest politic de responsabilitate, daca nu din partea lui Relu Fenechiu, atunci macar din partea lui Victor Ponta.
2. Parlamentul jucator in curtea justitiei. Dincolo de dezbaterea despre super-imunitate sunt faptele. Parlamentul, prin votul sau, a judecat in locul justitiei si a oprit anchetele pornite de procurori impotriva a doi fosti ministri: Laslo Borbely si Victor Paul Dobre. De asemenea, prin votul sau, Parlamentul a periclitat anchete judiciare, prin respingerea unor perchezitii asupra unor parlamentari. Nu in ultimul rand, tot prin vot, Parlamentul a adoptat proceduri speciale, prin care parlamentarii sunt ridicati deasupra celorlalti cetateni care sunt supusi controlului averilor si a conflictelor de interese. Ar mai fi de amintit votul penibil prin care Parlamentul a anulat o hotarare judecatoreasca definitiva, care constata starea de incompatibilitate a senatorului Mircea Diaconu.
Nu in ultimul rand, cei cativa parlamentari care au suferit condamnari definitive si sunt bine-merci in noul Parlament, le arata celor care aveau indoieli privind respectul fata de lege al politicienilor romani, ca au motive concrete.
In aceste conditii, trebuie sa-i fi fost foarte simplu Monicai Macovei sa fie credibila atunci cand a spus ca noua majoritate guvernamentala va continua sa submineze justitia si sa preia controlul total asupra institutiilor de lupta impotriva coruptiei.
3. Populism si nationalism anti-european. Multele mesaje anti-europene ale liderilor liberali in special, precum si populismul liderilor social-democrati au daramat si ele credibilitatea noii majoritati guvernamentale din Romania.
Intr-o Europa tot mai vulnerabila la mesajele populiste si anti-europene, preocuparea Comisiei Europene pentru stabilitatea zonei este din ce in ce mai mare. Uniunea Europeana este in fata unei crize economice din care poate iesi invinsa tocmai de populism si nationalism.
Cand USL face din populism si nationalism politici de stat, ei se aliniaza in randul celor indezirabili si sfarsesc prin a fi izolati de catre cei care incearca sa salveze actualul establishment european, in frunte cu Germania. Tocmai de aceea Traian Basescu este interlocutorul preferat in locul lui Victor Ponta.
O satra de tigani
Reactia liderilor de la Bucuresti la pozitia Germaniei intareste imaginea ca Romania este o tiganie. Dupa ce ani de zile au fost tratate cu indulgenta si delicatete, cand in sfarsit li se spune in fata ca nu si-au facut temele, tigancile noastre isi ridica fustele si ii blestema pe oficialii germani: “Manca-ne-ati p…da! Sa n-aveti parte de copii!”.
Ba se mai iau si la bataie intre ei, tiganii si tigancile, care o fi mai vinovat, care i-o fi turnat strainilor pe lenesii satrei. Insa tot raul spre binele celor mai rai dintre ei: daca tot nu si-au luat examenle se pot lasa de scoala si se pot apuca iar de rele, ca oricum, nu mai conteaza. Haide la furat, bai tigane, ca din munca cinstita nu se poate trai!
