Socialismul cu fata capitalista, cunoscut sub numele de “stat social” s-a nascut din mintea unor economisti, care si-au dorit sa fie moralisti, atunci cand acestia s-au intalnit cu niste politicieni, care si-au dorit sa fie eroii celor multi si saraci.
Scurta introducere in istoria statului social.
Dincolo de istoria scrisa de economisti, politologi si sociologi, socialismul s-a nascut pentru a rezolva o tema simpla: realocarea resurselor de la cei care le dobandeau “in exces” catre cei care erau “in nevoie”.
Voi incerca sa povestesc istoria socialistului in fapte simple, pe care le pot intelege si cei carora le-am promis acest articol: cei care ii urasc pe bogati, cei care nu inteleg ce inseamna libertatea economica, proprietate privata si care stau mereu la rand sa vada cum moare capra vecinului.
Probabil ca socialismul s-a nascut pe vremea cand oamenii inca traiau din ce vanau sau culegeau. Unele cete de oameni erau mai “norocoase” iar altele erau “mai defavorizate de soarta”. Dar, uneori, cei “defavorizati” erau niste smardoiasi care ii atacau pe cei care reuseau sa vaneze mai eficient, le luau vanatul si, bineinteles, nevestele. Astfel resursele vanatorilor iscusiti erau realocate catre smardoiasi.
Asta i-a obligat pe vanatorii iscusiti sa-si faca propria armata de smardoiasi, care nu plecau la vanatoare ci doar pazeau vanatul si nevestele. Desi acestia nu participau la “procesul de productie”, printr-o realocare interna a vanatului si a roadelor culese, acestia erau platiti pentru munca lor (paza).
Asa pare sa fi luat nastere statul. Liderul grupului alegea pe acei membri ce erau antrenati sa pazeasca, astfel incat ceilalti membri sa se poata ocupa de vanatoare, cules roade si crescut copii. Toti insa trebuiau sa asigure hrana si celor care pazeau bunurile grupului.
Mai tarziu, cand au aparut cetatile, lucrurile au inceput sa fie mai complicate, dar, in principiu, cei care se ocupau de producerea hranei, a imbracamintei si a altor bunuri, trebuiau sa dea o parte din munca lor pentru paznici, vraci si, mai ales, pentru conducatori.
De prea multe ori, puternicii cetatii abuzau si “redistribuiau” catre ei cele mai frumoase femei, cele mai bune bucate, cele mai multe bunuri, etc. Insa, in principiu, bogatia era privita in vremurile stravechi drept o binecuvantare a zeilor (cel putin in civilizatiile din care ne tragem noi).
Revolutia franceza este primul mare moment politic in care “defavorizatii” reusesc sa schimbe societatea in favoarea lor. Gloatele se rascoala impotriva bogatilor, iar noua clasa a burgheziei se foloseste de forta multimii pentru a reinventa statul.
Armata multimii de flamanzi, devine astfel bratul inarmat al conducatorilor cetatii. Incepind cu Revolutia franceza, politicienii socialisti vor vorbi mereu in numele saracilor, cerand bogatilor sa dea cat mai mult din averea lor, pentru a satisface nevoile “defavorizatilor sortii”.
Iar bogatii au dat de fiecare data, atat cat a trebuit, ca sa nu se trezeasca cu vreo alta revolutie, care sa le mature averile.
Politicienii insa au avut astfel resurse pentru a satisface tot mai multe dintre nevoile saracilor: educatie, sanatate, ajutoare sociale.
In cele din urma, populismul a dus la o anomalie: tocmai politicile sociale au facut ca saracii sa devina tot mai dependenti de politicieni. De asemenea, politicile sociale au produs in multe cazuri distorsiuni grave ale pietei fortei de munca.
Astazi ne aflam in fata unui rasunator colaps al statului social: pe de o parte saracii sunt dependenti de stat (peste 50% dintre tineri nu stiu o meserie si traiesc din ajutor social), iar pe de alta parte economia mondiala se adanceste in recesiune, tocmai pentru ca aceste costuri sociale imense nu-i permit sa se relanseze.
Cat de rai sunt bogatii?
Cei mai multi dintre saraci nu mai sunt constienti ca tot ceea ce au ei astazi, incepind de la haine si terminand cu smartphonurile pe care le au in buzunar (e musai sa-l ai, chiar daca esti rupt in cur) sunt rodul mintii unui om care a vrut sa se imbogateasca din asta (cu foarte putine exceptii, cand lucrurile au fost inventate din intamplare).
Adica, tot ce avem astazi, tehnologie, medicina, stiinta, cultura etc. sunt rezultatul muncii de creatie a unor oameni care si-au dorit bogatia si au muncit din greu pentru asta.
Aproape toti economistii moderni au vorbit despre benficiile sociale ale viciului inavutirii. Exact asta este: cei care au dorit sa se inavuteasca, au lasat generatiilor urmatoare, drept mostenire, nu doar averea, dar si inventiile lor si mai ales modelele sociale, care au fost urmate.
Fara bogatii pe care i-am ingropat in cimitire in ultimii 6000 de ani, nu am fi avut progres. Fara bogati si viciul inavutirii, omul ar fi trait si acum mancand ghinda si vanand iepuri si caprioare.
Dar saracii sunt rai?
Fara saraci, bogatii nu ar fi realizat nici ei mare branza, pentru ca toate lucrurile pe care azi le avem, au fost facute de mana acestora.
Mai mult, fara saraci si invidia lor fata de bogati, nu ar fi existat piata si nici economia de piata. Invidia ne face sa cumparam lucruri pe moment nefolositoare, dar pe care le vedem la vecin.
Iar fara piata, nu ar fi ajuns banii in buzunarele bogatilor. Odata ajunsi acolo (in buzunarele bogatilor), banii aceia au devenit un model de inavutire.
Saracii sunt mai degraba victime ale politicienilor. Pentru ca ei devin foarte repede un numar. Pentru politician, un sarac este egal un vot.
Aceste voturi sunt foarte importante, pentru ca sunt mult mai multi saraci decat bogati… asa cum sunt mult mai multi lenesi decat oameni harnici si mai multi prosti decat destepti,
Pentru ca au nevoie de voturile lor, politicienii au invatat sa le hraneasca invidia, pentru a-i putea folosi pe saraci in alegeri.
E foarte ieftin sa castigi alegerile spunand ca dai ajutoare de cativa lei pe luna… pentru ca asta inseamna mult pentru un sarac. Iar dupa ce castigi alegerile, te duci la bogat si il strangi cu usa fiscului, ca sa iti dea impozite mai mari.
Saracii sunt rai, doar in masura in care ii urasc de moarte pe bogati, fara sa inteleaga ca toata lumea de care ei se bucura azi este construita de Dumneazeu, dar transformata de bogati.
Sfarsitul Razboiului.
Pentru toata lumea, saraci, bogati si politicieni, jocul acesta pare unul fara sfarsit. Insa intr-o zi, va veni o alta revolutie, care va sfarama acest model social si va naste altul.
Daca acum 2000 de ani te culcai si te trezeai peste 100 de ani, nu ai fi simtit vreo mare diferenta. Insa daca acum 100 de ani te-ai fi culcat si te-ai fi trezit in aceasta dimineata, ai fi avut mari probleme sa te adaptezi in noua lume. Asta arata ca progresul tehnic are acum o viteza incredibila. In aceeasi masura, averile bogatilor de azi sunt ametitoare. Si mai este ceva: ele sunt distribuite global.
Toate acestea sunt semnele clare care ne spun ca organizarea noastra sociala nu mai este potrivita cu progresul tehnic si cu distributia globala a resurselor.
Statele sunt din ce in ce mai nepricepute: atat in privinta chelturii banilor pentru serviciile sociale, cat mai ales in privinta colectarii impozitelor de la bogati.
Bogatii nu mai vor sa plateasca unor state iresponsabile, care prin politicile sociale incurajeaza lenea si transforma tinerii intr-o generatie pierduta, care asteapta bani de la stat. Saracii prefera sa traiasca din ajutoare sociale, decat sa isi asume raspunderea unei munci.
Nu in ultimul rand, politicienii isi castiga voturile asmutindu-i pe saraci impotriva bogatilor sau invers (fie ca se refera la indivizi, sau la popoare). Razboiul impotriva crizei, pare sa se transforme intr-un razboi intre saraci si bogati.
Toate acestea reprezinta pentru mine, semnele unei revolutii ce sta sa vina. Si cred ca va fi o revolutie din care vor pierde toti, dar va castiga statul. Un stat care va controla tot, indiferent daca esti bogat sau sarac, indiferent daca esti american, european sau chinez.
Banul nu va mai fi o valoare in sine ci un cod inscris intr-un cip electronic. Bogatii vor munci ca sa fie beneficiarii unei etichete, nu a unor valori. Saracii vor munci ca sa supravietuiasca, nu ca sa ajunga in etajul bogatilor.
Cu cat vei castiga mai mult, vei plati mai mult, pentru ca astfel sa fie denominata valoarea banilor. Prosperitatea va insemna acces la o viata standard. Diferentele vor fi doar unele de “gust”, nu de cantitate.
Si va ma fi o diferenta: timpul. Saracii vor munci mai tot timpul, in vreme ce bogatii vor avea luxul de a munci mai putin, sau deloc.
Epilog
Asa cum spuneam, invidia a fost viciul speculat de politicieni, atunci cand i-au transformat pe saraci in armata lor de votanti.
Ironia este ca niciodata saracii nu vor ajunge sa fie la fel de bogati ca aceia pe care ii invidiau. Pentru ca nu invidia te face bogat, ci un alt viciu: dorinta inavutirii. Saracii sunt lipsiti de acest viciu. Din acest punct de vedere, ei au un handicap… Sunt cu adevarat defavorizati.
Asa cum spuneau vechile religii (de pina la crestinism) averea este un dar de la divinitate.
Din pacate, saracii vor ramane doar un numar: pe de o parte ei raman o masa de voturi, iar pe de alta parte vor continua sa fie doar forta de munca (care se masoare tot in numere).
