In utimele saptamani, cele mai negre vise ale bogatilor au devenit realitate. Dupa lungi ani de criza, cand investitorii au cautat sa-si tina banii in plasamente cat mai putin riscante (aur si alte metale rare, materii prime, depozite bancare, plasamente suverane), totul se prabuseste. Pretul aurului e in cadere libera, la fel si preturile altor materii prime… iar bancile au devenit si ele cel mai nesigur loc unde-ti poti tine banii. Unii investitori au ajuns sa-si arunce disperati banii pe o moneda virtuala, BitCoin, a carei valoare a crescut in ultimele doua luni de peste 5 ori.
Tot acest tablou zugravit in culori apocaliptice, anunta o noua recesiune globala. Sau nu?
Eu nu prea cred in coincidente, asa ca aceasta aliniere de evenimente economice mi se pare a fi un plan al guvernelor G8.
Neincrederea investitorilor in economie nu putea fi combatuta decat printr-un atac impotriva “saltelelor” unde bogatii isi tineau ascusi banii: bancile din tari off-shore, aurul, piata de materii prime.
Tot ce se intampla in aceste zile vine sa scuture aceste “saltele”, pentru a-i face pe investitori sa isi mute banii in alte locuri mai “sigure”. Dupa tot ce s-a intamplat cu bancile cipriote, cei mai multi se gandesc ca e mai sigur sa bagi banii in imobiliare decat in depozite bancare. De asemenea, dupa ce ai pierdut bani din prabusirea pretului aurului, devine mai profitabil sa investesti intr-o fabrica, chiar daca vei realiza marje de profit de “doar 20% pe an”.
In ultimii ani, banii erau tinuti in plasamente speculative, care iti asigurau marje de profit de 30% pe an, peste cele ale unei fabrici, care trebuie sa faca fata si recesiunii (piete in scadere, greve ale muncitorilor, etc).
Economia reala a pierdut astfel cateva mii de miliarde de euro anual, care in loc sa fie investiti in afaceri cu valoare adaugata, sunt “ascunsi” in plasamente speculative.
Guvernele statelor G8 au inteles ca doar subminand centrele financiare speculative, vor intoarce banii in economia reala, care astfel se va relansa. Atacul impotriva Ciprului si a celorlalte tari off-shore, a fost coordonat cu devalorizarea aurului si cu o cadere a pietelor de materii prime (dupa ce China a anuntat brusc o incetinire a cresterii economice). Neputand sa redea increderea in economie, guvernantii au spulberat siguranta acelor plasamente, unde investitorii isi tineau banii, asteptand vremuri mai bune.
Tot acest plan avea nevoie si de sustinerea populara, care a fost obtinuta foarte usor: saracii s-au raliat luptei impotriva bogatilor, iar germanii si ceilalti europeni “harnici” s-au raliat luptei impotriva tarilor de “lenesi”, care-i gazduiesc pe evazionisti.
Daca acesta este planul din spatele discursurilor populist-stangiste ale liderilor europeni, este foarte posibil ca el sa fie unul care va da rezultatele dorite. Insa pretul pe care il vom plati va fi destul de mare.
In primul rand, saracii vor ramane mult timp angajati intr-o lupta impotriva bogatilor. In al doilea rand, nordul Europei va ramane ostil impotriva sudului. Cele doua campuri de conflict, suprapuse, vor deschide calea spre victorii electorale zdrobitoare, pentru partide politice populiste si eurosceptice, sau chiar xenofobe.
In plus, capitalul european s-ar putea sa migreze spre Statele Unite sau tarile emergente (BRIC + Singapore, Malayesia, Tailanda), refuzand sa isi asume investitii intr-o Europa tot mai ostila capitalistilor.
Una peste alta, daca acesta este planul Angelei Merkel, el ar putea insemna o relansare a economiei mondiale, dar cu pretul incalcarii grave a libertatii de miscare a capitalului. Pentru ca subminarea de catre stat a unor piete, fie si pentru a determina reintoarcerea capitalului in economia reala, inseamna o incalcare grava a dreptului de proprietate.
Este foarte posibil ca dupa acest blitzkrieg impotriva plasamentelor speculative, banii sa se intoarca in afacerile care produc locuri de munca si plus-valoare. Astfel, economia globala va reporni, iar investitorii vor reinvata sa se multumeasca si cu profituri de 15% pe an (dupa ce ani la rand au cautat doar investitii cu peste 30% profit anual). Insa pe termen lung, va fi un razboi castigat de guverne, impotriva libertatii oamenilor.
Guvernele vor ramane dupa acest nou experiment cu inca o arma, pe care o pot folosi impotriva proprietatii. Alaturi de politica monetara si politica fiscala, zilele acestea se testeaza o noua arma in mana guvernelor: manipularea pietelor.
