Evazionisti versus evazionisti

Conform dictionarului, evaziune inseamna sustragerea de la anumite obligatii. Cei mai multi dintre noi utilizam cuvantul evaziune, doar cu sensul restrans de evaziune fiscala.

De asemenea, atunci cand vorbim despre evazionisti, ne gandim doar la cei care se sustrag obligatiilor fiscale. Insa mai exista foarte multi care se sustrag altor obligatii. Ar trebui sa ne referim si la acestia.

Din ce in ce mai multi oameni reusesc sa se sustraga de la obligatiile pe care le au fata de ei insisi si fata de copii lor. Astfel de oameni se simt incurajati de politicile publice ale statelor sociale si abandoneaza obligatiile pe care le au, lasadandu-le in seama statului.

Asa se face ca, in multe tari, din ce in ce mai multi oameni au invatat sa astepte de la stat ajutoare sociale, care le asigure o viata mai mult decat decenta. Un exemplu este Spania, unde ajutoarele sociale primite de “intretinatorii” familiei asigura un trai atat de bun, incat acestia sunt descurajati sa caute un loc de munca. Multi dintre spanioli se sustrag astfel de la obligatia de a asigura prin munca resursele necesare pentru ei si familia lor. Asta este una dintre explicatii pentru somajul de 27% din Spania.

La fel, dupa ce Obama a impus reforma sa in sistemul de sanatate, peste 20% dintre americani au renuntat sa-si faca asigurari voluntare de sanatate si au ales sa lase aceasta obligatie in seama statului. Astfel, americanii au fost incurajati de reforma lui Obama sa se sustraga de la obligatia de a se asigura pentru riscul de imbolnavire.  In aceeasi perioada, a scazut numarul americanilor care se prezinta periodic la control medical; iar asta arata ca se sustrag inclusiv de la obligatia de a se ingriji de propria sanatate printr-o corecta atitudine de preventie. Nu in ultimul rand, a crescut numarul persoanelor obeze, care ar putea insemna ca americanii sunt pe cale sa se sustraga si de la obligatia unui comportament alimentar sanatos.

Statisticile arata ca in tarile in care NU exista sisteme publice de pensii (care sa asigure venituri generoase la batranete), peste 80% dintre indivizi sunt asigurati la companii private de pensii. De asemenea, veniturile pensionarilor din aceste tari sunt cu peste 30% mai mari decat veniturile pensionarilor din Suedia, de exemplu. Asta inseamna, ca acolo unde cetatenii NU se sustrag obligatiei de a-si asigura batranetile, cei in varsta o duc ceva mai bine.

Un alt exemplu este cel referitor la educatie: in tarile unde statul asigura accesul gratuit la educatie, indiferent de nivelul acesteia (inclusiv scoli, licee si universitati private), scolile sunt mai slabe decat in tarile care nu sunt atat de “generoase”; la fel si performantele profesionale si stiintifice. Asta inseamna ca atunci cand cetateanul NU se sustrage obligatiilor pe care le are in privinta finantarii educatiei propriilor copii, el asigura o mai buna calitate a sistemului de invatamant.

Toate aceste exemple arata cat de paguboasa este evaziunea. Si nu e vorba de evaziunea fiscala. Ci e vorba de sustragerea de la tot felul de obligatii domestice, pe care fiecare dintre noi trebuie sa si le asume, inaintea oricaror obligatii fiscale. Inainte sa ne gandim la plata taxelor din care statul ne va plati ajutoare sociale, pensii, sanatate sau educatia copiilor, trebuie sa ne gandim sa ne asumam noi aceste obligatii (astfel incat sa nu avem nevoie de stat).

Si nu vorbim strict de bani. Aceste obligatii trebuie asumate incepand cu grija pe care o pastram fiecare pentru sanatatea proprie si cea a copiilor, precum si dezvoltarea unor obiceiuri sanatoase (de la alimentatie sanatoase pina la controale medicale periodice). De asemenea, trebuie sa ne pastram obligatia de a ne ingriji atent de buna educatie a copiilor, singura care le poate oferi sansa sa traiasca mai bine. Nu in ultimul rand, obligatia de a ne pregati profesional, astflel incat sa putem asigura prin munca sau afacerile proprii veniturile necesare unei vieti decente pentru toata familia.

Din pacate, prin politicile publice, dar mai ales prin propaganda, statele au intors aceasta ierarhie a obligatiilor cu fundul in sus. Nu mai muncim ca sa ne indeplinim toate aceste obligatii domestice, ci muncim ca sa ne indeplinim obligatia de a plati impozite, din care statul ne va imparti la toti educatie, sanatate, pensii.

Ceea ce nu spune statul in propaganda sa, este ca renuntand la aceste obligatii domestice, devenim sclavii guvernelor si, mai grav, le lasam copiilor nostri o lume in care oamenii vor ramane sclavi. Totul este o minciuna: sustragerea dulce de la obligatiile domestice nu ne aduce mai multa libertate. Dimpotriva, devenim dependenti de stat, care ne ia grijile de pe umeri, dar si banii din buzunar.

Cu cat sunt mai multi cei care renunta la obligatiile domestice, cu atat e nevoie de mai multi bani colectati din impozite, tocmai pentru a acoperi aceste noi obligatii preluate de catre stat. Iar cei “eliberati” de obligatiile domestice, devin clientela statelor sociale, ba chiar si masina de vot a acestora. O masina de vot gata sa impuna democratic cresteri de taxe si redistribuiri abuzive ale averilor celor bogati.

Poate ca asta este sensul pe care il intuia Marx. Statele isi asuma obligatiile sociale la care indivizii au renuntat, dar ii transforma pe acestia in unitati de productie, unii mai productivi, altii mai putin (nu conteaza cat produci, conteaza sa-ti platesti impozitele).

Evazionistii care se sustrag de la obligatiile lor domestice vor lupta impotriva evazionistilor fiscali (cei care refuza sa-si cedeze o parte din venituri sau avere). Lupta se duce tocmai pentru ca sa aiba statul mai multi bani, ca sa le plateasca celor dintai sanatate, pensii, educatie, ajutoare sociale.

Propaganda ne invata sa uitam celelalte sensuri ale cuvantului evaziune si sa retinem doar “sustragerea de la obligatiile fiscale”. Pentru ca este mai util ca toate celelalte obligatii sa ramana in sarcina statului.