A inceput prima vacanta adevarata a fiului meu. Tocmai a terminat clasa I si, ca orice elev, a asteptat foarte mult sa vina vara. Insa orice vacanta, dincolo de distractie, inseamna si cateva lecturi… o parte dintre acestea sunt recomandate de catre scoala, restul sunt de placere.
Copiii mei sunt printre aceia putini care mai au privilegiul de a-si vedea parintii citind aproape zilnic; cel putin nevasta-mea este o devoratoare de carte. Si tocmai de aceea, Andrei, proaspatul absolvent al clasei I, este unul dintre cei mai fideli clienti ai bibliotecii scolii.
De aceea nu ne-a fost greu sa-l convingem sa-si inceapa lecturile de vacanta inca din prima saptamana. Doar ca am avut proasta inspiratie sa-i dam mai intai cartile din bibliografia scolara. Asa a ajuns sa citeasca povestea “Asa, o poveste…” de Emil Garleanu.
Sper sa nu va impinga vreodata curiozitatea sa cititi sau sa le dati copiilor vostri sa citeasca in clasa I aceasta poveste. Plictisitoare, scrisa intr-o limba romana arhaica si greu de lecturat la 7-8 ani, fara poveste si mesaj potrivite varstei… pe scurt, bleaaaah.
Insa fara aceasta experienta a fiului meu, probabil ca nu as fi ajuns sa-mi pun serios problema lecturilor lui de vacanta. Asa am inteles inca o data de ce copii nostri pierd atat de repede dragostea de lectura: din cauza acestor povesti.
Am citit si a doua poveste de acelasi Emil Garleanu (“Cat un fir de neghina”), cuprinsa si ea in bibliografia obligatorie si mi-a fost clar: profesorii si invatatorii care au pregatit aceasta bibliografie de vacanta sunt idioti.
Sunt atat de multe povesti care pot captiva un copil de 7-8 ani, dar scoala romaneasca le impune povesti stupide, departe de preocuparile si limbajul acestora. Pentru niste pusti care abia au invatat sa citeasca, scoala ar trebui sa pregateasca lecturi frumoase, care sa le dea ocazia sa se indragosteasca iremediabil de mirosul si farmecul neinteles al cartii.
Sunt convins ca basmele clasice ar fi mult mai potrivite; sau chiar povestile cu personajele din desenele animate. Farmecul copilariei vine tocmai din basmele si povestile cu zane, printi, dragoni, dinozauri si alte personaje care ii fac pe cei mici sa viseze. Ce poate fi mai frumos decat sa-mi invat copilul sa citeasca inainte de culcare cateva pagini dintr-o carte de basme, iar apoi sa viseze linistit? Astfel, cartea va fi nelipsita de pe noptiera… iar viata lui va fi mereu frumoasa.
Insa cand ii pui pe cei mici sa citeasca niste povesti stupide, cu singuranta le vei ucide dragostea de lectura. Cel putin cele doua povesti de Emil Garleanu nu au ce cauta in lista de lecturi pentru clasa I.
Scoala romaneasca deformeaza mintile si amputeaza sufletele copiilor nostri. Ne plangem tot mai des ca sistemul nostru de invatamant produce doar rebuturi. Dincolo de coruptia generalizata, care incepe de la invatatori si profesori si se termina la cei din minister, sunt toate aceste greseli fundamentale… care ne indeparteaza copiii de scoala, de lectura, de valori. Profesorii copiilor nostri nu mai sunt educatori, pentru ca nu isi mai asuma rolul de a le forma deprinderi, gusturi si atitudini. Scoala a ramas un spatiu insalubru al educatorilor fara vocatie si al copiilor fara educatie.
