Un nou apel la istorie, ne poate ajuta sa intelegem mai bine evenimentele din Ucraina, precum si pericolul care se ascunde in spatele lor.
Invadarea Poloniei – 1939
La doua saptamani de la invadarea Poloniei de catre Germania, pe 17 septembrie 1939, fara nici o declaratie oficiala de razboi, armata rusa a ocupat teritorii vaste din estul acestei tari. In fata protestului anemic al Angliei si Frantei, guvernul sovietic a anuntat ca armata sa a intervenit ca “o forta pacificatoarea, care ii apara pe ucrainienii si bielorusii care locuiesc in Estul Poloniei, deoarece statul polonez s-a prabusit in fata atacului Germaniei Naziste si, astfel, nu le mai poate asigura securitatea cetatenilor sai” – declaratie a ministrului de externe rus, Viaceslav Molotov.
Pe 6 octombrie invazia sovietica si-a atins obiectivul, dupa ce armata germana a predat orasul Lvov, armatei sovietice. Mai tarziu se va afla ca Rusia si Germania erau intelese sa atace Polonia si sa o imparta.
In noiembrie 1939, URSS si-a anexat teritoriul estic al Poloniei, locuit de 13,5 milioane de polonezi, ucrainieni si bielorusi. In cateva luni au fost ucisi zeci de mii de polonezi care au opus rezistenta. Toate acestea au fost prezentate de Uniunea Sovietica drept “acte umanitare”, prin care Mama Rusia a salvat populatia din estul Poloniei de sub ocupatia nazista.
Merita remarcata si lipsa de reactie a marilor puteri la invadarea Poloniei de catre Rusia.
In 1938, Hitler a incurajat partidele pro-germane din Regiunea Sudetilor din Cehoslovacia, dar mai ales activitatile paramilitare ale acestora. Astfel ca, dupa anexarea Austriei, Hitler a cerut Frantei si Angliei sa accepte anexarea imediata a Sudetenland (cum numeau germanii acea regiune), “pentru apararea populatiei germane”.
In 30 septembrie 1938, prim-ministrii britanic si francez ii acorda lui Hitler dreptul de a anexa aceasta regiune, “pentru salvarea pacii”. Cehoslovacia nici macar nu a fost invitata sa participe la aceste negocieri. Desi Hitler a promis ca nu are alte pretentii teritoriale, in martie 1939 a ordonat ocuparea intregii Cehoslovacii. Ocuparea Cehoslovaciei a ramas fara reactii semnificative din partea marilor puteri.
Invadarea de catre Germania a Poloniei a fost urmata la trei zile de declaratii de razboi impotriva Germaniei, din partea Angliei si Frantei. Insa cele doua tari nu au fost capabile sa isi mobilizeze trupele mai multe saptamani dupa acea declaratie de razboi.
In schimb, invadarea Poloniei de catre URSS a ramas fara un raspuns din partea Frantei si Angliei. Stalin i-a convins usor ca armatele lui au actionat pentru a opri ofensiva germana si pentru a “apara populatia civila”. Franta si Anglia au crezut foarte usor povestile sovieticilor, tocmai pentru ca aveau nevoie de acestia.
Invadarea Ucrainei 2014
Iata cat de usor se pot folosi pretextele. Atat Hitler cat si Stalin si-au anexat teritorii, pretextand ca intervin pentru a apara populatia civila. In aceste zile, Rusia ne spune ca interventia ei in Crimeea s-a facut pentru a apara populatia filo-rusa, amenintata de fascistii care au preluat puterea la Kiev.
Faptele, asa cum sunt ele relatate de propaganda ruseasca, par sa fie concordante cu povestea spusa de Putin. In timpul protestelor de pe Maidan, mai multi lideri au avut discursuri anti-rusesti violente, uneori de un extremism ingrijorator. Mai mult, la cateva ore de la preluarea puterii de catre “revolutionari”, Parlamentul ucrainean a votat o lege care suprima dreptul minoritatilor de a invata si de a folosi limba materna. Probabil ca, fara interventia cancelariilor europene asupra noii puteri de la Kiev, entuziasmul nationalist ar fi continuat. Insa toate aceste excese au fost oprite la timp si, pina acum, nu au existat dovezi ca aceste “amenintari serioase si iminente”, cum sunt numite de Moscova, au existat intr-adevar.
In orice caz, in anul 2014 astfel de amenintari nu se solutioneaza printr-o invazie militara. Nu mai suntem in 1939. Cel putin asa am crezut. Cum am crezut si ca Putin nu este Stalin.
O astfel de “criza umanitara”, daca ar fi existat cu adevarat, ar fi trebuit solutionata de catre Rusia prin implicarea ONU si OSCE, unde este membru fondator cu drept de veto.
Protestele pro-ruse din Simferopol, Donetk si Harcov pot fi indreptatite si, tocmai de aceea, pot fi intelese. Acei oameni care protesteaza sunt suparati ca presedintele pe care l-au sustinut intr-o proportie covarsitoare a fost alungat de la putere de protestele de la Kiev. Putin este si el suparat ca orfanul infiat de KGB a pierdut Ucraina. Si asta putem intelege.
Insa astfel de suparari nu se rezolva prin invadarea Crimeii. Si nici prin invadarea celorlalte parti ale Ucrainei, unde populatia filo-rusa protesteaza. Mai ales ca toate aceste proteste nu au fost inabusite cu gloante, asa cum s-a intamplat la Kiev.
Nici protestele impotriva lui Putin, oprite mereu cu brutalitate, si nici declaratiile demente ale lui Vladimir Jirinovski nu au convins occidentul sa invadeze Rusia, ca sa-i salveze pe rusi, sau ca sa pacifice zona… Toate aceste amenintari la adresa populatiei filo-ruse, pe cat de iminente sunt in declaratiile oficialilor rusi, pe atat de improbabile sunt in realitate. Pentru ca noua putere de la Kiev este la mana Uniunii Europene, care le va tempera excesele, tocmai pentru a nu periclita stabilitatea in zona.
Putin stia toate astea, insa, la fel ca Stalin sau Hitler, a folosit un pretext pentru a anexa un teritoriu considerat simbolic de catre rusi. Daca va reusi acest demers, Putin va deveni atat de puternic, incat Rusia va putea juca tot mai agresiv in regiune, chiar si impotriva Romaniei, Poloniei sau tarilor baltice.
Sefii structurilor de securitate ai SUA si ai NATO stiu asta, insa jocurile politice globale, sau interesele economice, ar putea sa-i faca pe liderii occidentali sa ezite in a-i administra lui Putin o lectie dura, dar meritata. Deja in randul liderilor politici din Uniunea Europeana sunt unii care se opun aplicarii de sanctiuni economice impotriva Rusiei.
Dincolo de amenintari militare, occidentul poate lovi Rusia mult mai puternic, daca interesele economice ale oligarhilor sai sunt afectate. Asa cum a fost inlaturat Ianukovici, prin inghetarea averilor oligarhilor ucrainieni, la fel poate fi oprit si Putin din actiunile sale. In acelasi timp, noua putere de la Kiev, trebuie sa fie temperata de catre occident, pentru a nu da noi motive propagandei rusesti, care poate convinge multi idioti ca Rusia este de partea buna a istoriei. Poate ca va fi de partea buna, candva in viitor, dupa ce isi schimba atat liderul, cat mai ales atitudinea fata de vecini si fata de occident.
