Aproape toata lumea discuta in aceste zile despre criza din Grecia. Sustinatorii actiunilor lui Alexis Tsipras, premierul grec, ne vorbesc despre democratie si dreptul poporului de a decide asupra conditiilor in care tara lor va returna imensa datorie externa. De cealalta parte, cei care critica actiunile actualului Guvern grec invoca pericolul reprezentat de un posibil precedent grecesc, care ar da aripi partidelor populiste din Italia, Spania si multe alte tari inglodate in datorii. In isteria generala, si unii si ceilalti se lasa usor tarati in mocirla unor mituri false si urat morositoare.
In aceeasi masura in care democratia le da dreptul grecilor sa decida prin referendum daca, cand si cum isi vor plati datoriile, aceeasi democratie le da dreptul germanilor, olandezilor, britanicilor si celorlalti contribuabili europeni sa decida tot prin referendum daca accepta sau nu conditiile puse de greci. Asa cum Tsipras se bate cu pumnul in piept ca apara democratia si demnitatea grecilor, toti ceilalti lideri europeni ii reprezinta pe contribuabilii din tarile lor; pentru ca ajutoarele acordate Greciei vin din taxele platite de ceilalti cetateni europeni.
Democratia inventata de greci, asa cum le place lor sa se laude, a fost de mai multe ori ajustata… astfel incat astazi nu prea mai este ce era acum peste 2000 de ani. Astazi democratia inseamna tot mai mult dreptul de a participa la toate deciziile privind tara ta, insa nu ne mai place sa ne asumam consecintele deciziilor gresite, care au fost luate cu votul nostru.
Situatia de astazi a Greciei este rezultatul multor ani de alegeri gresite ale cetatenilor greci, care au sprijinit prin votul lor politicieni populisti si corupti. Cu toate astea, grecii considera ca vinovati sunt altii: germanii care vor sa-i umileasca, oculta finanta mondiala care vrea sa puna mana pe bogatiile tarii lor, sau grecii avuti care le-au saracit tara. Oricine altcineva, dar nu ei, cei care au votat cei mai corupti politicieni din zona euro si cele mai populiste partide europene, atat din stanga cat si din dreapta sistemului politic european.
Si ca sa intelegem mai bine, trebuie spus ca datoria greceasca vine din imprumuturi facute mai ales de catre sectorul public. Ani de zile Grecia s-a imprumutat nu doar pentru a investi in infrastructura critica, dar mai ales pentru a face achizitii inoportune si pentru a creste in fiecare an pensiile si salariile personalului bugetar. Avand mereu bani la discretie, sectorul public s-a dezvoltat excedentar si ineficient. Toate astea s-au facut in numele si cu votul grecilor, fericiti ca le mergea tot mai bine in fiecare an.
In acelasi timp, tocmai pentru ca tara avea acces la bani din imprumuturi, a inflorit evaziunea fiscala si coruptia. Acelasi popor grec a asistat ingaduitor, ba chiar a invatat repede sa practice, fiecare in parte, mica evaziune si coruptia.
Pe de alta parte, liderii tarilor din nordul dezvoltat al continentului sunt vinovati ca nu au inteles ca Uniunea Europeana nu poate creste sanatos fara sa fie rezolvate decalajele economice si sociale dintre nord si sud. Germania, Marea Britanie, Tarile de jos si tarile nordice s-au bucurat de accesul neingradit catre imensa piata din sudul continentului si au beneficiat din plin de cresterea economica accelerata, datorata in special acestei extinderi a pietei comune europene. Insa nu au inteles din timp ca piata comuna europeana si mai ales moneda unica vor adanci decalajele dintre cele doua parti ale continentului si vor impinge catre faliment tarile din sud.
Aceeasi democratie ar trebui sa-i sanctioneze si pe liderii marilor economii din Uniunea Europeana, care nu au anticipat efectele acestea. Si tot democratia ar trebui sa le aminteasca contribuabililor din aceste tari, ca trebuie sa-si asume consecintele unor decizii gresite la care au participat prin votul lor, vot dat in alegeri unor politicieni prea optimisti.
Din toata aceasta tragedie greaca, putem iesi mai bine sau mai prost. Pentru germani, sa nu-ti platesti datoriile la banca sau la fisc, inseamna sa fii hot. In schimb, in aceste zile, grecii vor sa-i invete pe europeni ca cei care nu-si platesc datoriile nu sunt hoti, ci victime inocente ale celor care i-au imprumutat.
Adevarul se va stabili prin votul grecilor: daca Grecia va spune NU, inseamna ca povestea cu datornicul-victima poate deveni un model ce va fi repede exportat in mai multe tari din sudul Europei. Daca majoritatea grecilor vor raspunde DA la referendum, atunci va trebui stabilit cat din datorie mai poate plati Grecia si cat va fi pierderea ce va trebui sa fie suportata de catre contribuabilii din tarile bogate.
La randul lor, alegatorii germani, britanici si cei din celelalte tari ale Uniunii Europene vor trebui sa-si sanctioneze prin vot liderii care le-au promis dezvoltare, fara sa inteleaga pericolele unei extinderi nesustenabile a pietei comune europene. Insa tocmai aici apare noul pericol: daca alegatorii din nordul Europei vor considera ca platesc prea mult pentru “lenesii” din sudul si estul UE, votul lor s-ar putea sa conduca la separarea celor doua regiuni.
Si atunci, grecii vor intelege ca democratia inseamna nu doar dreptul de a decide prin vot egal, alaturi de cei puternici, ci si obligatia de a-ti asuma consecintele, uneori dureroase, ale acelor decizii gresite la care ai participat cu votul tau.
