Democratia a fost pentru romani precum un closet japonez: am facut pe noi, pentru ca nu am stiut sa gasim butonul care deschide capacul.
Democratia este un sistem foarte complex, care necesita o minima cunoastere a functiilor si comenzilor pe care acesta le are.
Politicianul este partea sistemului, care reprezinta exact capacul closetului. Daca nu stim sa actionam asupra politicienilor, ne cam cacam pe noi. Desi traim in democratie, ea nu e functionala.
La inceput, actionam asupra politicienilor mai in forta… cu o revolutie, sau macar niste proteste mai mari sau mai mici. Pe urma, incepem sa invatam comenzile politicianului, determinandu-l sa ne preia nevoile. Exista si cazuri in care politicianul ramane in pozitia “deschis”, dar atunci toata democratia pute foarte tare … a populism. Si de-aia noi le spunem astora “mancatori de rahat”.
Desi am fi avut nevoie de un manual de utilizare, nu prea ne-a invatat nimeni cum se foloseste democratia si, implicit, la ce e bun politicianul.
Ei bine, este foarte important sa intelegem cum sa ne dresam politicienii, astfel incat sa fie deschisi la nevoile reale ale societatii, dar sa blocheze excesele, care pot strica atmosfera generala.
Asa cum am mai spus, politicianul reactioneaza foarte repede atunci cand este bruscat prin protestele de strada. Doar ca aceste proteste sunt similare cu suturile si pumnii, pe care ii dadeam in televizorul cu lampi, atunci cand nu mergea. Nu asta e solutia!
Politicianul ori este defect si atunci trebuie inlocuit cu unul functional, ori este bun si el trebuie dresat, ca sa raspunda cand apasam butoanele potrivite.
Care sunt butoanele?
Mai intai, este butonul “ON/OFF”, care se actioneaza la alegeri, atunci cand politicianul este pornit sau oprit de votul nostru. Politicianul care nu prea s-a deschis la nevoile noastre, sau care nu s-a inchis, ca sa impiedice mirosurile de populism, trebuie oprit si inlocuit.
Apoi, exista un buton numit “Receptivitate”. Sunt politicieni care sunt buni la inceput, dar isi pierd receptivitatea la comenzile noastre; adica uita cine i-a votat. Butonul acesta se actioneaza fie prin adresare directa, fie prin intermediul unor organizatii, care ii reamintesc politicianului sa-si pastreze functia pentru care a fost “pornit”. Din pacate, romanii nu actioneaza acest buton. Ei prefera sa bombane si apoi, la alegeri, schimba politicianul cu un altul, la fel de bun, dar pe care, de asemenea, nu-l vor regla in timpul mandatului. Cu cat utilizam mai des acest buton, politicianul va invata sa isi pastreze receptivitatea.
Exista butonul numit “Frecventa”. Sunt politicieni, care in timpul mandatului schimba frecventa si incep sa preia comenzi de la altii decat cei care i-au votat. De cele mai multe ori, politicianul este “tras” pe frecventa unor influente grupuri de interese. Si acest buton se actioneaza direct sau prin organizatii, care ajusteaza frecventa. Actionarea poate fi facuta cu blandete sau putin mai brutal, cu un mic protest in incinta respectivului. Butonul acesta este uitat de romani, desi este extrem de important. Cu cat reglam mai fidel frecventa, cu atat politicianul va deveni mai stabil.
Exista un alt buton, numit “Dezactivare de urgenta”. Acesta se actioneaza in situatia in care politicianul a luat-o razna complet. De obicei, se chema urgent un specialist, care duce politicianul la re-educare. Aceste situatii sunt de competenta DNA, insa este obligatia alegatorului sa-l anunte pe procuror, atunci cand politicianul prezinta indicii ca este complet nefunctional.
Cam astea sunt butoanele pe care le stiu eu, dar am constatat ca mai sunt tot felul de luminite si butoane, despre care nu stiu nimic. Exact ca un closet japonez! Probabil ca daca ne-ar explica cineva mai priceput ca mine, am invata sa ne dresam politicienii si mai bine.
Era sa uit! Desi am obtinut rezultate satisfacatoare atunci cand am bruscat politicianul, niciodata a nu fost mai bine daca am inlocuit politicianul cu tehnocratul. Tehnocratul nu se potriveste: fie e prea rigid si arogant, fie e prea umil si limitat, fie pur si simplu se intepeneste… ori in pozitia inchis, ori in pozitia deschis. E de tot rahatul!
