Revolutia anticoruptie. Iluzii si concluzii

1. Atunci cand treci strada, e bine sa te uiti si la stanga si la dreapta. Daca te uiti doar la dreapta, s-ar putea sa mori calcat de o masina care trece peste tine venind din stanga ta.

La fel este si atunci cand te lupti impotriva coruptiei. Daca nu privesti si spre abuzurile celor care, in numele anticoruptiei, strivesc destinele unor nevinovati, atunci s-ar putea sa fii si tu strivit de acest tavalug scapat de sub control.

2. Justitia nu face dreptate decat in masura in care se bazeaza pe probe si nu pe convingeri subiective. Tocmai de aceea, de obicei, insurectiile justitiare se termina rau: sunt pedepsiti la gramada atat oameni vinovati cat si inocenti.

Tocmai de aceea, oricat de legitime ar fi revolutiile anticoruptie, nu trebuie sa devina niste procese publice, in cadrul carora categorii intregi de oameni sunt declarati vinovati, de multimea protestatara. Justitia se infaptuieste doar atunci cand cel acuzat se poate apara in cadrul unui proces corect. Nimic nu poate justifica incalcarea dreptului la un proces corect; nici macar coruptia endemica.

3. Atunci cand in cadrul unor proteste masive se ridica problema caracterului nelegitim sau inoportun al unor modificari in materie de politica penala, este o nerozie sa te aperi contestand numarul protestatarilor, reprezentativitatea lor sau legitimitatea acestor proteste.

Este o nerozie sa inventenzi conspiratii cu Sorosi/Guleni sau multinationale, care finanteaza protestele si ii manipuleaza pe “tinerii frumosi si liberi” pentru a darama un “Guvern minunat”. Si este o iluzie sa crezi ca inventarea unor “dusmani ai poporului” iti poate ascunde problema de credibilitate.

O astfel de strategie te poate inconjura de o armata de milioane de creduli plini de ura, care doar te vor rupe si mai tare de realitate.

Cu cat vor fi mai rupti de realitate, cu atat mai grea va fi prabusirea politica a celor care s-au catarat pe acei zombi, ce se hranesc din ura fata de dusmanii ascunsi ai tarii. Istoria ne arata ca toti acei lideri nationalist-populisti, care au fost mari maestri ai urii, au sfarsit ei insisi in ghiarele celor pe care i-au hranit cu aceasta ura.

4. Atunci cand protestezi impotriva coruptiei si a manipularii, este o nerozie sa practici chiar tu manipularea, incercand astfel sa sensibilizezi cat mai multi dintre compatriotii tai.

E mult mai bine sa recunosti faptul ca reprezinti doar o minoritate si sa nu cauti numere mari;  cauta in continuare doar argumentele cele mai tari. Sunt oameni care au schimbat lumea de unii singuri, doar pentru ca au folosit forta argumentelor.

Coruptia nu se combate cu ajutorul minciunii sau a manipularii abile a unor jumatati de adevar. Tocmai de aceea, dincolo de glumele mai bune sau mai proaste, dincolo de specatcolul lozincilor si al pancartelor, comunicatorii din randul protestatorilor trebuie sa ramana bine ancorati de argumente reale, solide, pentru a nu fi luati si ei de valul puternic al manipularii.

Nimic nu poate creste mai repede numarul unei multimi revolutionare decat o manipulare bine facuta. Doar ca atunci risti sa naufragiezi in aceeasi mlastina a populismului si a minciunii, unde nu vei mai fi cu nimic mai bun decat cei pe care ii combati.

5. Nu te inchina la idoli falsi. Lupta anticoruptie nu are eroi. Pentru ca orice erou anticoruptie devine mai devreme sau mai tarziu un tiran, care nu mai stie sa faca diferenta intre vinovatii mari sau mici, sau chiar intre vinovati si inocenti.

Ca orice razboinic, eroul anticoruptie are pe constiinta atatea vieti vinovate “curmate”, incat nu-si mai poate stapani reflexul de a pune catuse, chiar si atunci cand in fata lui se afla un inocent, care are singura vina ca are o fata de vinovat.

6. Nu te inchina la politicieni oportunisti. Daca ai ajuns sa iesi in strada luptand impotriva coruptiei, inseamna ca atat politicienii de la putere, cat si cei din opozitie sunt niste incompetenti sau niste corupti.

Cu atat mai mult, un Presedinte care nu stie ca emiterea de catre Guvern a unei ordonante de urgenta nu este o ingerinta in treburile justitiei. Inca nu as putea sa spun daca Klaus Iohannis este habarnist sau oportunist fara scrupule. Sau amandoua.

Haina de luptator anticoruptie sta foarte prost pe Klaus Iohannis, tocmai pentru ca i se vede casa aia pierduta in instanta, dar pe care inca o tine ascunsa in san. Presedintele poate fi util in lupta asta, dar pentru mine nu va fi niciodata un lider al anticoruptiei.

Cat despre liderii Partidului National Liberal, acestia sunt pe cat de corupti, pe atat de incompetenti. Alaturi de PNL gasim adunatura de parlamentari-protestatari zurbagii, adunati sub cortul lui Nicusor Dan, sub numele USR.

Nici unii si nici ceilalti nu au fost in stare in tot acest timp sa preia initiativa politica si sa propuna un proiect concret de modificare a Codului Penal si a Codului de Procedura Penala, proiect care sa contina toate modificarile indicate de CCR prin deciziile sale referitoare la cele doua coduri. Cele doua partide s-au manifestat ca o trupa de papusi caraghioase, care au imitat protestele din strada in tot felul de scenete penibile derulate in Parlament. Asta in timp ce era nevoie de niste profesionisti, capabili sa lupte cu toate mijloacele parlamentare, sa puna pe agenda politica propuneri concrete si sa sustina cu argumente credibile solicitarile protestatarilor.

7. Atunci cand strazile sunt in clocot, elitele intelectuale au un rol foarte important: sa corecteze excesele protestatarilor si sa transforme harmalaia strazii in idei programatice cu forme clare si bine argumentate.

Protestele masive din aceste zile i-au transformat pe multi dintre intelectualii romani in mitingisti. Doar ca dincolo de aceste prezente nocturne in strada, intelectualii nostri ar fi trebuit sa devina voci calificate ale protestatarilor. Dincolo de lozinci se simte nevoia unor solicitari si propuneri bine sustinute. Au lipsit vocile lucide ale unor intelectuali romani mai greu de contestat, care sa tempereze excesele strazii si care, in schimb, sa formuleze corect propunerile pe care strada sa le impuna pe agenda Guvernului.

Astfel, strada a ramas doar un spectacol, care nu a reusit sa treaca dincolo de glume si lozinci, pentru ca intelectualii care s-au raliat protestelor s-au rezumat doar sa aplaude sau sa scrie si ei lozinci, unele chiar foarte reusite.

Pina acum, constat ca revolutia anticoruptie este lipsita nu doar de spijinul unei clase politice pe masura ei, dar si de o elita intelectuala capabila sa ofere personaje-simbolice ale acestei revolutii si, astfel, sa garanteze victoria.

8. Deocamdata Romania pare condamnata sa amane pentru o perioada nedeterminata discutia lucida despre justitie, coruptie, libertate si demnitate. Isi va cauta echilibrul inca vreo cativa ani, tocmai pentru ca ne lipsesc elitele intelectuale si politice, care sa tempereze excesele si care, astfel, sa contribuie activ la dezbaterea echilibrata a solutiilor. Vom mai pendula o vreme intre excesele celor care lupta impotriva coruptiei si cele ale celorlalti, care isi apara libertatea. Vom mai folosi o vreme ordonante de urgenta pentru a legifera in domeniul penal, tocmai pentru ca inca nu stim sa construim consensul; inca ne suspectam unii pe altii de tradare, de conspiratii, de interese nelegitime. Si de aceea, de fiecare data cand unii sau altii vor ajunge sa detina o majoritate, vor schimba prin ordonante de urgenta politica penala a tarii, intarind sau slabind institutiile de forta ale statului. In tot acest timp, vor scapa nepedepsiti mari vinovati si vor ajunge in puscarii inocenti.