Atunci cand a fost inventat, sistemul public de pensii, bazat pe contributiile obligatorii ale salariatilor, a avut in vedere o piramida sociala, in care numarul de salariati era mult mai mare decat numarul de pensionari.
La sfarsitul secolului XIX, omenirea era in plina revolutie industriala, numarul salariatilor fiind in continua crestere. Se dezvoltau tot mai multe industrii care ofereau astfel tot mai multe locuri de munca pentru viitorii contributori la un sistem de pensii, din care erau asigurate veniturile persoanelor varstnice.
In realitate, sistemul public de pensii a fost de la inceput construit ca orice alt joc piramidal, exact ca si binecunoscutul Caritas: depunerile de “azi” alimenteaza retragerile celor care au depus “ieri”. Insa atunci cand valoarea retragerilor este mai mare decat cea a depunerilor, orice sistem piramidal intra in colaps.
Asta se intampla astazi cu sistemul public de pensii. Principala cauza este reprezentata de declinul demografic, adica imbatranirea populatiei. Iar principala cauza a imbatranirii populatiei este tocmai cresterea sperantei de viata, venita la pachet cu imbunatatirea serviciile sociale si de sanatate.
O alta cauza este scaderea numarului de nasteri, care vine si ea la pachet cu cresterea bunastarii; se constata ca tocmai familiile cu venituri peste medie sunt cele care fac mai putini copii.
Daca deocamdata avem ca principala cauza declinul demografic, care erodeaza dramatic baza piramidei pe care se construieste sistemul public de pensii, in urmatorii ani vom face fata unei cauze si mai puternice: inlocuirea cu roboti a celei mai mari parti a salariatilor de azi. Se estimeaza ca in urmatorii 30 de ani, aproximativ 70% dintre meseriile de azi vor fi executate de roboti. Asta inseamna ca vor fi si mai putini salariati, care asigura pensiile aflate in plata.
Astfel, sistemele publice de pensii isi vor mari deficitele. De exemplu, in prezent, sistemul de pensii romanesc inregistreaza un deficit de aproximativ 30%. Adica doar 70% din pensiile in plata sunt acoperite din contributiile obligatorii ale salariatilor. Restul este acoperit din alte taxe colectate de stat (TVA, accize, impozite pe venit, redevente, etc.
Orice sistem privat de pensii care ar inregistra un astfel de deficit ar fi imediat declarat falit, iar directorii ar fi bagati in puscarie.
Acelasi lucru se intampla in aproape toate tarile, pentru ca politicienii nu au curaj sa recunoasca o realitate: sistemul public de pensii, bazat pe constributiile salariatilor din care se platesc veniturile pensionarilor de azi, nu mai este de actualitate. Iar in viitor va fi si mai costisitor.
Tocmai de aceea, acest sistem trebuie abandonat si inlocuit cu un sistem clasic de asigurare, in care fiecare cetatean sa fie obligat sa-si plateasca din salariu o asigurare de pensie, care sa-i asigure dupa iesirea la pensie un venit pe masura contributiei. Adica din venitul lunar pui niste bani intr-un fond de investitii, pentru a fi investiti cu randament cat mai bun, astfel incat la batranete sa poti primi inapoi niste sume care sa-ti acopere costurile vietii. Un astfel de sistem este mult mai ferit de riscurile demografice, tocmai pentru ca are o capacitate mai mare de a evita riscurile si de a valorifica oportunitatile.
Mai mult, daca un astfel de sistem se generalizeaza si este impus un cadru concurential, reglementat dupa aceleasi principii care stau la baza celorlalte tipuri de servicii de asigurari, atunci fiecare cetatean va putea sa aleaga liber dintre ofertele competitive ale diferitilor actori ai unei piete calificate.
Partea cea mai complicata o reprezinta tocmai transferul de la sistemul actual de pensii, la cel bazat pe principiile moderne ale unei asigurari de risc (riscul ca platitorul sa traiasca mai mult decat media de viata pentru care asiguratorul a luat in calcul o rata zero de profit).
Totul trebuie sa inceapa cu gestul cel mai important: recunoasterea de catre stat a faptului ca actualul sistem public de pensii, gestionat de catre stat, este in colaps si trebuie inchis.
Asta nu inseamna ca toti cei care sunt la pensie sau care au contribuit multi ani vor ramane de maine fara pensii. Acestea vor fi platite de stat, din taxele colectate.
De exemplu, Romania trebuie sa plateasca anual pensii de aproximativ 60 miliarde lei, din care aproximativ 20 miliarde lei sunt acoperiti din alte taxe. Practic, de maine, statul isi asuma sa plateasca din alte taxe toti cei 60 de miliarde, iar toti salariatii sunt obligati sa-si cumpere o asigurare de pensie, asa cum proprietarii de masini sunt obligati ca cumpere RCA.
Si apar doua probleme:
1. Statul trebuie sa mareasca niste taxe, eventual TVA-ul, ca sa poata acoperi si ceilalti 40 miliarde lei pentru pensii, care nu mai sunt acoperiti de contributiile salariatilor.
2. Statul trebuie sa asigure o coplata pentru pensiile celor care vor iesi la pensie in urmatorii ani si care au platit ani buni contributia obligatorie catre stat.
Un exemplu este un cetatean care mai are 5 ani pina la pensie si care a platit deja 35 ani contributia obligatorie statului. Incepind de maine acesta va plati unei firme de asigurari contributia obligatorie, dar asiguratorul nu-i va putea asigura o pensie suficienta. Insa statul va fi coplatitor, in sensul ca va intregi pensia cu o suma calculata conform stagiului de cotizare.
La fel se va intampla si pentru un cetatean care mai are 15 ani pina la pensie si care a contribuit deja 25 ani. Doar ca acesta, ajuns la pensie, va primi mai multi bani de la asigurator si mult mai putin de la stat.
Iar in cazul unui cetatean care mai are 30 ani pina la pensie, vom putea decide ca pentru acesta statul nu mai plateste nimic la pensie, chiar daca acesta pierde cei 10 ani de cotizare de pina acum. Insa pensia lui, platita dupa 30 ani de cotizare la un asigurator privat, va fi mai mare decat a unui pensionar care a avut doar 10 ani de cotizare la privat si care primeste coplata de la stat.
In aceste conditii, statul se retrage din gestionarea acestui tip de asigurare sociala. Ramane doar reglementator si arbitru. In plus, in maxim 30 de ani statul ajunge sa nu mai aiba costuri pentru plata pensiilor.
Fara aceasta reforma drastica, deficitul sistemului de pensii se va mari accelerat, iar colapsul este inevitabil, mai ales in conditiile in care oamenii vor fi inlocuiti de roboti.
In 50 de ani, veniturile populatiei active nu vor mai fi asigurate preponderent din plata muncii, ci din investitii sau alte activitati cu caracter ocazional. In aceste conditii, ramane posibil doar un sistem de pensii private, bazat pe obligatia legala a fiecarui cetatean activ de a detine o asigurare pentru pensie, asigurare ce poate fi cumparata de la unul dintre actorii unei piete competitive si corect reglementata de catre un stat arbitru.
Sunt convins ca exista si in Romania si in Europa politicieni care cunosc toate aceste lucruri. Din pacate, tocmai din cauza populismului si, mai ales, a apetitului tot mai crescut pentru populism a electoratului, politicienii priceputi nu au curaj sa spuna adevarul. Astfel, copiii nostri sunt condamnati sa fie victimele inocente ale celui mai dramatic colaps al statului social, asa cum il stim azi. Tocmai pentru a evita asta, trebuie sa luptam azi pentru inchiderea sistemului public de pensii.
De acord cu definitia problemei, dar am reticente in privinta solutiei. Intii si intii, cred ca incheierea articolului este nefericita – avem nevoie de metamorfoza sistemului de pensii si nu de inchiderea lui. Dincolo de populism, prezentarea problemei nu trebuie sa sperie, ci sa incurajeze.
Ideea statului ca proiectant si garantor al cadrului de asigurare este absolut corecta – din cite stiu sistemul german de sanatate functioneaza cam pe acelasi principiu. Dar din pacate asta este o conditie necesara dar nu si suficienta.
Una din problemele sistemului de asigurari private este data de intervalul mare al politei de asigurare. Statistic, multe companii majore nu rezista pe piata mai mult de 25 ani (Nu vorbim de firme de apartament case se inchid peste 2-3 ani). Asigurarea va colecta contributiile timp de 25 de ani, apoi da faliment. Cine plateste pensia ? Se creaza un fond de garantare ? Nu ajungem tot la stat pina la urma ? Sigur, in cazul prezentat de mine statul preia doar o parte din obligatii, si asta in conditii speciale, dar nu se poate eschiva complet.
A doua problema tine de detaliile de implementare. Experienta americana cu Obamacare arata ca sistemul poate intra in colaps daca firmele nu sunt dispuse sa participe sau nu sunt de acord cu marja de profit. O firma poate decide ca se retrage de pe piata (cu 12 luni preaviz sau ceva similar), iar numarul de asiguratori scade pina la punctul la care oamenii care trebuie sa isi transfere asigurarea nu gasesc pe nimeni dispus sa ii accepte fara o majorare semnificativa a contributiilor. Urmarea va fi ca pensia risca sa se transforme dintr-un beneficiu intr-un privilegiu. Sper ca nu asta vrem.
Tocmai de aceea nu cred intr-o “metamorfoza” a sistemului public de pensii, ci intr-o inlocuire a lui cu altceva, care sa asigure veniturile celor care nu mai pot munci (din cauza varstei). Modelul actual al sistemelor de pensii, fie ele publice sau private, nu mai este sustenabil. Si va deveni din ce in ce mai greu de sustinut, in conditiile cresterii sperantei de viata si, mai ales, a inlocuirii fortei de munca umane cu inteligenta artificiala. Solutia este sa fortam societatea sa inventeze altceva. Atata timp cat ne mintim in continuare ca suntem “protejati” de sistemele de pensii, care inevitabil vor da faliment, nu vom cauta alte solutii, care sa fie viabile in conditiile de peste 100 ani (roboti care muncesc in locul oamenilor si oameni care traiesc peste 120 ani). Am simplificat mult discutia, doar ca sa fac raspunsul meu mai scurt. 🙂