Așezați-vă comozi și imaginați-vă că priviți un documentar Discovery: mii de gazele aleargă și pasc în savanele africane, pândite de lei, leoparzi, gheparzi, hiene, câini sălbatici, crocodili. Dar totuși își văd de drumul lor, alergând mai departe către locul unde vor da naștere puilor și vor prospera împreună. Unele dintre aceste gazele vor pieri în colții celor mai feroce dintre animalele Africii. Dar restul vor prospera. Pentru că aceste gazele au învățat să își asume riscurile necesare pentru a supraviețui și, mai ales, pentru a asigura evoluția speciei.
În ultimele luni, omenirea pare să fie pusă în fața unui test asemănător: supraviețuirea societății moderne și, mai ales, supraviețuirea economiei globale va depinde de cât de bine vom fi învățat să gestionăm cu inteligență riscurile.
Efectele catastrofale ale strategiei „lockdown”
Strategia „lockdown” este una foarte bună pe termen scurt, pentru că permite sistemelor de sănătate și securitate socială să își redimensioneze facilitățile pentru a putea gestiona situațiile critice. Dar pe termen lung, un lockdown prelungit poate produce daune ireparabile.
La fel și distanțarea socială, poate avea efecte grave pe termen lung, tocmai pentru că societatea modernă este fundamentată tocmai pe nevoia de apropiere socială, de comuniune cu ceilalți semeni.
Economia mondială s-a dezvoltat tocmai pentru că omul a început să consume tot mai multe produse și servicii care nu îi sunt strict necesare, dar acoperă o nevoie primară: comuniunea.
Comuniunea presupune un set de reguli și valori, care toate se fundamentează pe apropiere socială, recunoaștere socială, ierarhii formale și informale. Fără acest joc complex al viețuirii în comuniune, am fi rămas doar niște animale ca oricare celelalte: am fi alergat toată ziua să găsim mâncare și, din când în când, să facem sex.
Fără consumul de bunuri și servicii neesențiale, dar care satisfac nevoi sociale, economia și societatea modernă s-ar prăbuși. Probabil că peste 70% din economia globală este reprezentată de producția și vânzarea de bunuri și servicii care nu sunt strict necesare supraviețuirii.
Depresia populației conduce la recesiune
În ultimii 200 de ani, omenirea a cunoscut o creștere accelerată a capacității de a-și asigura strictul necesar pentru existență. Este adevărat că mai există mulți oameni care trăiesc în sărăcie, dar acest procent era în scădere accentuată în fiecare an. Și oricum, procentul celor care trăiesc în sărăcie este de 7 ori mai mic decât acum 200 ani. Această evoluție s-a datorat tocmai faptului că s-au dezvoltat sectoarele economice care oferă bunuri și servicii neesențiale, dar care asigură locuri de muncă și venituri suficiente populației, astfel încât oamenii pot să-și permită să cumpere și altceva decât hrană.
Consumul de bunuri și servicii neesențiale a fost stimulat de sentimentul de securitate socială și, mai ales, de percepția generală a populației că economia crește, deci salariile lor vor crește și „mâine va fi mai bine”.
În schimb, isteria din ultimele două luni a reușit să deprime aceste sentimente, fără de care nu există premisele consumului de bunuri neesențiale, care de fapt reprezintă peste 70% din economia globală. Această depresie a populației în ansamblu este generată de un set de frici fatale pentru orice economie bazată pe consum:
1) frica de o boală contagioasă omniprezentă, care nu alege și pe care nu o poți preveni eficient.
2) frica de pierderea locului de muncă, care înseamnă că nu vei mai avea veniturile necesare asigurării strictului necesar
3) frica de creșterea prețurilor
Dar poate cel mai grav este că atunci când populația deprimată își reduce brusc consumul de produse neesențiale, se produce o reducere bruscă a produsului intern brut (PIB). Iar acest indicator este cel care dă băncilor semnalul de a finanța sau nu economia.
Băncile au făcut profituri în ultimii ani din acest ciclu virtuos: finanțau afacerile care asigurau creșterea PIB-ului, care asigura percepția populației că mâine va fi mai bine, astfel că erau stimulați să consume tot mai multe bunuri și servicii neesențiale, care asigurau afacerilor profiturile din care plăteau ratele la bănci.
Fără apropiere socială, care stimulează consumul de bunuri și servicii neesențiale, cu o populație nesigură, atât din punct de vedere al sănătății, dar mai ales din punct de vedere financiar, economia va intra într-o recesiune accelerată.
Întoarcerea la normalitate
Este nevoie de o modificare fundamentală a strategiei de comunicare din partea autorităților.
Până în prezent, politicienii s-au lăsat conduși sau sfătuiți de cei care poartă cu emfază etichetele de „specialiști”. Sunt cei care ne-ar putea foarte bine spune că cel mai sigur mod de a nu ne infecta cu SARS-COV2 este să fim deja morți.
De exemplu, în Marea Britanie au câștigat cei de la Cambridge, care au propus strategia „lockdown”, împotriva celor de la Oxford, care propuneau „herd imunity”. Asta pentru că politicienii și opinia publică din Marea Britanie nu au fost în stare să mai dezbată în liniște o a treia propunere, care era o combinație de lockdown rapid, pentru reconfigura sistemele de sănătate și securitate socială, urmată de o strategie de tip „herd imunity” cu protejarea persoanelor vulnerabile pentru a aplatiza curba de infectare doar a celor vulnerabili. Această discuție nu a mai avut loc. A fost înlocuită de isterie și de politicianism.
Astăzi suntem în aceeași situație. Politicienii preferă să se ascundă în spatele unor politici publice propuse de epidemiologi mediocri, care ar fi în stare să ne țină pe toți închiși în casă, până la sfârșitul vieții, pentru că doar astfel ne-ar putea asigura că nu ne vom infecta.
Sunt prea mulți medici, care atunci când îți tratează boala pe care ei o cunosc, nu se mai gândesc deloc la ce efecte devastatoare are tratamentul propus de ei pentru celelalte organe… și nici măcar nu se interesează dacă mai ai vreo altă suferință.
Tocmai de aceea, soluțiile pentru gestionarea acestei pandemii trebuie să fie propuse de politicieni curajoși, care să fie cei mai inteligenți dintre noi. Așa cum fiecare turmă de gazele are lideri, aleși dintre cei care s-au dovedit cei mai iscusiți în a păstra un echilibru perfect între teamă și curaj.
Textul meu nu este un îndemn la a nega pandemia și nici o revoltă împotriva legislației actuale, care reglementează viața noastră în această criză sanitară.
Dar încerc să vă încurajez pe toți să cerem politicienilor să-și înlocuiască sfătuitorii, care s-au dovedit până acum a fi niște mediocri, care nu știu să salveze vieți în lumea reală, ci doar în laborator sau în bibliotecă.
Și mai ales, este nevoie urgentă să-i schimbăm pe cei care au format până acum Grupul de Comunicare Strategică și care au comunicat atât de prost, încât doar cu eforturi foarte mari putem reface apetitul de consum al unei mari părți dintre români, fără de care economia națională se va prăbuși.
Este obligatoriu ca liderii acestei țări să înceapă cât mai rapid să transmită populației mesajul de reîntoarcere la normalitate, care poate restabili încrederea în ziua de mâine și astfel, se poate relansa consumul.
Garanții de securitate socială și sanitară
După ce două luni au alimentat isteria, teama și depresia socială, liderii României sunt datori să vină cu dovezi că s-au luat și se vor lua măsuri pentru ca, odată reluată viața normală, persoanele vulnerabile vor fi protejate și, în cazul în care vor fi afectate de forme severe ale infecției cu SARS-COV2, aceste persoane vor putea fi tratate cu șanse foarte mari de vindecare.
Astfel, statul ar trebui să garanteze că există spitale care pot prelua și trata cu eficiență pacienții cu forme grave. Să ofere, de asemenea, garanții că sistemul sanitar va beneficia de o finanțare adecvată, prin suplimentarea fondurilor.
Nu în ultimul rând, politicienii trebuie să ofere garanții că sistemul sanitar este depolitizat si profesionalizat. Cel mai grav exemplu rămâne sistemul de transfuzie sanguină, care în România este exclusiv de stat, și care a demonstrat în aceste două luni că este condus de niște persoane care nu au fost în stare să asigure colectarea de plasmă convalescentă nici măcar la un nivel minim, deși au primit gratuit atât echipamente cât și consumabile.
În acest sector, profesionalizarea se poate realiza exact la fel cum s-a întâmplat în celelalte state UE, prin modificarea legislației pentru a permite organizațiilor non-profit și companiilor private să colecteze sânge și componente sanguine, exact în aceleași condiții ca și centrele de stat.
Dincolo de acest exemplu, sunt multe alte situații unde este în mod clar nevoie ca statul să-și profesionalizeze și să-și debirocratizeze structurile care asigură serviciile de securitate socială și sanitară.
Pentru că, tocmai am văzut cu ocazia acestei crize majore de sănătate publică, unde avem profesioniști și unde nu.
Supraviețuiește cel mai inteligent
Viața ne-a învățat că supraviețuiește și prosperă cel mai inteligent, care știe să-și asume riscuri, tocmai pentru că-și construiește strategii inteligente.
În nici un caz nu vom prospera dacă ascultăm sfaturile unor inepți care ne vor închiși în eprubete sterile.
Avem nevoie de strategii inteligente, care să asume riscuri și să dezvolte garanțiile necesare și suficiente, dar fără a ne afecta capacitatea de evoluție.
Avem nevoie să putem asigura protejarea celor vulnerabili, precum și îngrijirea celor care dezvoltă forme severe ale infecției cu noul coronavirus. Ceilalți peste 80% dintre noi vom face forme ușoare și ne vom imuniza, devenind astfel chiar noi barieră de protecție împotriva virusului.
Doar așa vom reuși să asigurăm supraviețuirea modului nostru de viață de până acum câteva luni, dar mai ales, vom reuși să asigurăm supraviețuirea societății moderne, care de două sute de ani cunoaște cea mai accelerată scădere a sărăciei.
