Stim ca vom muri din clipa in care ne-am nascut. Din pacate ne amintim ca murim mai des decat ne amintim ca traim. Traim ca si cum am fi vesnici, amanand placerile simple pentru zilele ce vor veni; uitam ca timpul se poate opri in orice secunda.
Fara sa ne dam seama, ne pierdem timpul pentru vietile altora si uitam sa o traim pe a noastra. Cei mai multi dintre noi muncesc ca niste nebuni cate 12 ore pe zi si astfel isi vand viata cu ora. Banii cumpara vietile nu doar produse, servicii si placeri.
Cei mai multi dintre noi ne dorim ca moartea sa ne uite cat mai mult timp. Si ne mai dorim ca si noi sa ne-o amintim cat mai rar. Dar uneori oamenii se schimba. Incep sa-si traiasca viata mai des, abia dupa ce ii bate moartea pe umar, sau dupa ce se indragostesc.
Am intalnit oameni despre care puteai sa juri ca sunt afoni, dar care de a doua zi au deveni melomani, traind cu intensitate muzica pe care o iubesc. De asemenea, am intanit oameni care erau niste straini pentru copiii lor, dar care au devenit parinti iubitori si mereu alaturi de familie. Oamenii se schimba atunci cand intalnesc persoana potrivita, alaturi de care viata isi gaseste sens clipa de clipa. Alaturi de persoanele potrivite timpul e plin de viata.
Tocmai de aceea cred ca si viata mea s-a schimbat de cativa ani. Timpul meu este plin de familie, de prieteni si de viata. Timpul meu nu mai este de vanzare; il daruiesc doar celor pe care-i iubesc. Iar cand fac bani, sunt foarte zgarcit cu timpul meu: castig atatia bani cat sa-mi pot cumpara viata inapoi si nimic mai mult. Pentru ca fiecare clipa ce-mi ramane, daca e traita alaturi de cei dragi, este de doua ori mai lunga.
