Despre reforma sanatatii

In ultimii ani, tot mai multe tari incearca sa reformeze sistemele nationale de sanatate. Din pacate toate aceste incercari se fac sub imperiul populismului in crestere. Criza economica este un bun moment de reflectie asupra costurilor sociale, dar este un moment prost pentru reforme drastice.

Si in Romania politicienii vorbesc tot mai mult despre reforma sistemului national de sanatate, dar o fac in modul cel mai populist cu putinta. Toate discutiile despre sanantate se rezuma la discursuri pline de stereotipuri, mistificari si lozinci populiste. Politicienii si tehnocratii deopotriva declama in discursurile lor nevoia de fonduri suplimentare, starpirea coruptiei si diminuarea risipei. Dincolo de discursuri, nu am vazut pina acum pe nimeni care sa vina cu o viziune, cu masuri concrete, sau macar cu o atitudine corecta.

Reforma sistemului de asigurari medicale.

O reforma a sistemului sanitar ar trebui sa plece de la sistemul de asigurari medicale, cel care trebuie sa asigure finantarea sistemului sanitar, in proportie de peste 85%. Astazi, sistemul de asigurari romanesc este unul dezechilibrat si inechitabil.

Dezechilibrul vine din lipsa pachetului minim de servicii medicale; acest pachet de servicii medicale trebuie construit astfel incat sa poata fi acoperit din banii colectati de la asigurati.

Pe de alta parte, sistemul este inechitabil pentru ca unii romani platesc si de 10 ori mai mult decat altii; ba chiar sunt cateva milioane de asigurati care nu platesc deloc.

O reforma a sistemului de asigurari medicale ar trebui sa plece de la asezarea lui pe cateva principii fundamentale:

1. Fiecare roman are obligatia sa detina o asigurare medicala, fie prin plata unei contributii obligatorii la sistemul public, fie prin achizitionarea unei asigurari medicale de la o companie privata.

Toate companiile private de asigurari medicale vor deveni interesate de piata romaneasca, daca aceasta piata va fi deschisa inclusiv pentru asigurarea pachetului minim de servicii medicale. Ca si in cazul asigurarii obligatorii de raspundere civila pentru autovehicule, sectorul privat va oferi romanilor cele mai bune optiuni. Mai mult, concurenta dintre aceste companii, va conduce la dezvoltarea unor mecanisme eficiente de control al costurilor de tratament, astfel incat preturile asigurarilor medicale obligatorii sa fie cat mai mici.

2. Pretul asigurarilor medicale obligatorii trebuie sa fie stabilit in raport cu riscul asigurat si nu in functie de veniturile asiguratului. Toate companiile private active astazi in orice piata din lume, ofera asigurari medicale la un pret fix, care se raporteaza doar la costurile de tratament in sistemele medicale respective, fara sa aiba vreo legatura cu veniturile asiguratului. De exemplu eu am o asigurare medicala privata, valabila in toata lumea (inclusiv SUA), care m-a costat 5000 euro/an pentru toata familia (2 adulti si 2 copii). Aceasta asigurare include tratamente medicale inovative si alte proceduri foarte costisitoare, deci nu e una minima.

O asigurare medicala obligatorie, valabila in Romania si UE, ar putea sa coste maxim 200 ron/luna. Asta daca Romania intelege sa deschida o piata de 20 milioane oameni pentru asiguratorii privati.

3. Protectia sociala nu se face din banii asiguratilor. Romania este una din tarile cu cel mai mare dezechilibru intre neplatitori si platitorii de asigurari medicale obligatorii. Peste 9 milioane de romani beneficiaza de serviciile medicale pentru care ei nu platesc. Doar putin peste 6 milioane romani platesc asigurari medicale obligatorii.

In aceste conditii, sistemul ramane subfinantat si inechitabil. Sistemul medical este astfel abuzat de cei care nu au de unde sa plateasca sau nu vor sa plateasca.

Si pentru unii si pentru altii, raspunsul trebuie sa fie acelasi: nu ai platit, nu ai ce cauta in spital. Si ca sa fiu corect inteles, sistemul medical de urgenta este gratuit: asta inseamna ca orice pacient ajuns in spital, la urgenta, este stabilizat si apoi, daca nu e asigurat, este externat.

Cei care nu vor sa plateasca asigurarea obligatorie vor fi astfel obisnuiti ca trebuie sa plateasca. Posibil sa avem cateva zeci, chiar sute de breaking news-uri cu oameni lasati sa moara pentru ca nu sunt asigurati, dar pina la urma toti vor intelege ca trebuie sa plateasca.

Pe de alta parte, cei care nu pot sa plateasca, vor trebui sa fi ajutati sa plateasca tocmai de catre autoritatile responsabile de protectia sociala. Primariile care, conform legii, asigura venitul minim garantat, vor fi obligate sa plateasca si acea asigurare medicala obligatorie pentru fiecare asistat social.

Fara nici o exceptie, nimeni nu poate fi scutit de plata asigurarii medicale obligatorii. Doar asa vom construi un sistem echitabil si echilibrat.

Reforma sistemului spitalicesc

Spitalele publice sunt astazi niste feude ale medicilor si ale politrucilor numiti in functii de manageri. Costuri de tratament umflate, internari fictive, diagnostice umflate … toate pentru acoperi foamea de bani a celor care se folosesc de spitalele publice pentru a se imbogati.

Un sistem privat de asigurari medicale, care sa preia inclusiv asigurarile medicale obligatorii, va conduce la dezvoltarea unor mecanisme draconice de control al costurilor.

In tarile unde piata asigurarilor medicale este deschisa actorilor privati, orice reteta sau internare este amanuntit verificata de asigurator inainte de a fi decontata. Furnizorii de servicii medicale stiu ca nu pot pacali firma care deconteaza serviciile unui pacient.

Spitalele vor sti ca au obligatia sa preia urgentele, pe care le rezolva gratuit, dar ca dupa ce au stabilizat un pacient, trebuie sa-l intrebe de asigurare, iar daca nu e asigurat il externeaza sau il pun sa plateasca.

Nu toate spitalele vor fi autorizate sa preia urgentele, insa cele care vor avea acest drept, vor trebui sa inteleaga ca toate costurile pentru rezolvarea urgentelor vor fi acoperite tocmai din veniturile suplimentare obtinute din acea crestere a numarului de pacienti, datorata bunei reputatii, respectiv categoria de spital performant, autorizat sa preia urgente. Va fi un calcul de oportunitate, din care spitalul va alege daca este pregatit sau nu sa isi deschida portile pentru a prelua urgentele, in schimbul unei cresteri puternice a adresabilitatii, deci a rulajelor.

Reforma sistemului ambulator si a sistemelor alternative de ingrijire a pacientilor.

Cand sistemul privat de asigurari de sanatate si sistemul spitalicesc vor fi asezate pe acele principii economice expuse mai sus, se vor crea conditiile optime pentru dezvoltarea unui adevarat sistem de servicii medicale in ambulator. Tocmai pentru ca serviciile medicale in ambulator sunt o extensie a serviciilor spitalicesti, prin care spitalele si, implicit, asiguratorii isi reduc costurile per pacient.

Pe de alta parte, medicii de familie, companiile de ingrijiri la domiciliu si alte sisteme alternative de servicii medicale vor deveni si ele interesante pentru asiguratorii care vor cauta solutii pentru scaderea costurilor de tratament, in acelasi timp cu o imbunatatire a serviciilor. Pentru ca tocmai asta le va aduce mai multi clienti: costuri mai mici si servicii mai bune.

Doar vesti proaste dintre Ministerul Sanatatii

Din pacate, dinspre Ministerul Sanatatii nu vin prea multe vesti bune. Vedem in fiecare saptamana un ministru abulic, care se trezeste vorbind in vreo conferinta de presa sau interviu, pentru ca a doua zi sa retracteze propriile declaratii. Vedem un Raed Arafat ascuns in biroul sau de secretar de stat, multumit ca e lasat sa-si vada de jucariile lui: achizitiile de ambulante noi si echipamente pentru SMURD, si in rest nimic.

Dar ce este mai grav, este ca nici Colegiul Medicilor, nici “specialistii” opozitiei sau ai societatii civile nu deschid o dezbatere serioasa privind reformele reale ale sistemului medical romanesc.