Scoateti-va banii din banci!

Nu demult, Europa era leaganul civilizatiei si a drepturilor si libertatilor cetatenesti. In Europa, in urma cu ceva timp, proprietatea era sacrosanta. Si tot in Europa, statul de drept iti garanta atat drepturile si libetatile, cat si proprietatea. Toate acestea tin de trecutul nu foarte indepartat.

Ca o ironie, inca mai exista Curtea Europeana pentru Drepturile Omului, care judeca litigiile dintre cetateni si statele europene in materie de drepturi si libertati fundamentale si, in special in materie de proprietate. Cum va judeca acest tribunal international confiscarea proprietatii a sute de clienti ai bancilor cipriote?

Cum sa furi 70 de miliarde de euro?

In numele salvarii economiei cipriote si a salvarii monedei europene, statul cipriot a aprobat cateva masuri care incalca atat Tratatul Uniunii Europene, cat mai ales dreptul de proprietate al clientilor bancilor cipriote.

Bancile sunt acele institutii pe care suntem obligati de lege sa le folosim ca sa transferam banii intre persoane fizice si juridice. Statele ne obliga sa derulam tranzactiile comerciale prin intermediul bancilor, limitand drastic plafoanele de plati cash.

Practic, devenim clienti ai bancilor doar pentru ca asa ne obliga legea. Insa banii din conturile curente (asa numitele “depozite la vedere”) ar trebui sa ramana proprietatea noastra intangibila. Banca nu se poate atinge de acesti bani, fara o dispozitie expresa din partea titularului de cont.

Situatia este diferita in cazul banilor pe care ii dam bancii sub forma unor depozite la termen, care sunt bonificate cu dobanda. In acest sens, bancile ofera clientilor diverse scheme de economisire sau de investitie. Banii astfel investiti, sunt cedati bancii pe toata durata depozitului, aceasta avand drept de folosinta asupra lor. Cedarea acestui drept de folosinta este recompensata de banca prin plata unei dobanzi catre proprietarul banilor.

Este esentiala diferenta intre cele doua situatii: banca nu are dreptul de folosinta asupra banilor  aflati in conturile curente, insa are dreptul de folosinta asupra banilor aflati in depozite la termen si alte scheme de economisire sau investitii.

In aceste conditii, este evident ca in mod normal, banii aflati in conturile curente, ar trebui sa fie protejati de orice eventuale greseli din partea bancilor. Cand vorbim de greseli, ne referim la plasamente si investitii care au ca rezultat o pierdere neta. Neputand sa plaseze banii din conturile curente, pentru simplul motiv ca nu dispune de dreptul de utilizare, nici nu poate sa-i afecteze de o eventuala pierdere rezultata in urma unui plasament nefericit.

Pare simplu, atat din punct de vedere logic, cat mai ales din punct de vedere juridic.

Si cu toate acestea, in recentul exemplu al Ciprului, toti clientii bancilor cipriote s-au trezit ca banii lor din conturile curente practic au disparut. Atat bancile, cat mai ales autoritatile cipriote si cele europene au motivat ca acesti bani au fost practic pierduti fiindca au fost plasati in investitii care au avut un randament negativ. Ei se vad formal pe soldurile clientilor, dar nu pot fi utilizati.

Imposibil! Din moment ce nu aveau dreptul sa-i utilizeze, banii din conturile curente nu puteau fi pierduti. Or fi fost pierdute miliardele de euro din depozitele la termen, pentru care clientii acelor depozite asteptau dobanzi de peste 6-8% pe an. Dar in nici un caz nu poate fi vorba de banii din conturile curente ale firmelor si persoanelor fizice, bani de care banca nu avea dreptul sa dispuna si pentru care platea o dobanda nesemnificativa.

Asta inseamna ca toti acesti bani sunt retinuti ilegal, ceea ce se cheama furt. Un furt aprobat de semnaturile unor oficiali ciprioti si europeni. Conform estimarilor Bancii Centrale Europene este vorba de vreo 70 miliarde euro.

Nu e nici o diferenta intre banii bogatilor si cei ai saracilor

Am fost indurerat sa vad ca cele mai multe reactii romanesti la criza cipriota sunt de genul: “Bine le-a facut! Doar mafiotii isi tineau banii in Cipru”. Capra cipriotul atarna spanzurata de gardul care separa sudul “european” de nordul insulei, ocupat in prezent de Turcia. Ceea ce nu inteleg romanii ingusti la minte, este ca Cipru este doar un experiment, care va putea fi extins in orice alta tara europeana.

Experimentul acesta ne invata cateva lucruri foarte importante:

1. Statele puternice se simt amenintate de tarile mici, care isi permit sa mentina un nivel de fiscalitate redus. Practic, Cipru a fost pedepsit pentru ca era un paradis fiscal in UE. E adevarat ca Luxemburg, Olanda (coloniile), Malta sunt si ele tot paradisuri fiscale, dar nu si-au permis sa construiasca propriile banci. In aceste paradisuri fiscale, banii sunt in conturile marilor banci germane si franceze. Daca tot se spala bani, macar sa-i spale doar cei puternici.

2. E destul de usor sa gasesti “ratiunile superioare”, care sa justifice incalcari grave ale tratatelor internationale sau ale dreptului de proprietate. Oficialii europeni, in frunte cu ministrii de finante german si francez, au justificat masurile luate impotriva Ciprului folosind tot felul de mistificari. Ba ca acei bani sunt ai mafiei rusesti, ba ca Cipru avea o economie dezechilibrata, tocmai pentru ca sistemul sau financiar-bancar era de peste opt ori mai mare decat PIB-ul (desi in Luxemburg sistemul bancar este de peste 25 de ori mai mare decat PIB-ul). Una peste alta, prin discursurile lor populiste ii indemnau pe cei “saraci si cinstiti” sa-i urasca sincer pe cei care si-au pierdut banii in Cipru si sa se bucure ca politicienii au avut grija sa “omoare un dusman periculos pentru stabilitatea economica a Europei.”

3. Dincolo de masurile si discursurile lor, politicienii europeni ne-au spus un lucru simplu: banii nostri din banci sunt ai statului. Daca interesul national sau european o cere, ei ne pot limita accesul la banii din conturile curente, sau pur si simplu ne anunta ca i-am investit iresponsabil si i-am pierdut. Nu conteaza ca sunt banii saracilor sau ai bogatilor. Multi dintre banii bogatilor erau acei bani care trebuiau investiti in noi locuri de munca, sau trebuiau platiti muncitorilor, sau pur si simplu urmau sa fie cheltuiti de catre bogati pe diverse bunuri facute de niste munctori, care astfel isi incasau si ei salariile. Acum, acei bani, sunt folositi sa platesca greselile marilor banci germane si franceze, care au investit nefericit. Pentru aceste investitii nefericite, bancherii au incasat bonusuri grase.

Ce valoare mai au banii nostri in banca?

In aceste conditii, este tot mai greu de inteles ce valoare mai au banii nostri si ce rol mai au guvernele, dar mai ales bancile nationale in protejarea noastra, clientii bancilor.

In mod normal, guvernele ar trebui sa fie preocupate sa-i protejeze pe cetateni de orice actiuni iresponsabile sau riscante din partea bancilor. Pe de alta parte, bancile nationale au rolul de a supraveghea functionarea bancilor, tocmai pentru a opri din timp actiunile riscante ale acestora, care pun in pericol interesele clientilor.

Politicul este cel chemat sa reglementeze prin legi specifice activitatea institutiilor financiare, astfel incat banii cetatenilor sa fie in siguranta atunci cand sunt in conturile curente.

Cu toate acestea, in ultimii ani, statele au uitat care este rolul lor si au inceput sa joace murdar. Atunci cand masurile lor economice dau gres, guvernele devalorizeaza banii cetatenilor.

Cea mai la indemana metoda de a-ti bate joc de banii cetatenilor este inflatia. Guvernele, dar mai ales institutiile supra-statale au invatat sa foloseasca inflatia pentru a acoperi greselile de guvernare. Inflatia este cel mai des folosita pentru a plati datoriile excesive, dar mai ales pentru a “confisca” o parte din valoarea banilor aflati in depozitele cetatenilor.

Pe de alta parte, obligati sa isi tina banii in banci, cetatenii sunt la mana guvernelor, atunci cand decid cresterea fiscalitatii. Prin banci, statele controleaza strict fluxurile de bani ale cetatenilor si pot astfel sa incaseze in forta aceste impozite, cetatenii fiind descurajati sa se opuna unui sistem fiscal pe care il considera excesiv.

Nu in ultimul rand, asa cum aratam, atunci cand competitia dintre state o cere, statele puternice pot dispune masuri prin care sa confiste banii unor cetateni, fie prin taxe exceptionale, fie prin falimente provocate, fie prin “masuri de prevenire si lupta impotriva spalarii banilor”.

Pe scurt, in Europa, banii mai au exact acea valoare pe care o decid dimineata la cafea ministrul de finante german si cu cel francez. Ministrul de finante francez este invitat la cafea, doar pentru ca ministrul german nu suporta sa bea cafeaua singur.

Ce mai avem de facut?

Atunci cand au decis sa testeze noua reteta aplicata acum in Cipru, oficialii europeni au analizat cu siguranta tot felul de posibile reactii din partea pietelor si, mai ales, din partea populatiei.

Insa nici macar pentru o clipa nu au luat in seama scenariul conform caruia populatia europeana ar putea reactiona masiv si negativ la aceste masuri. Cu toate acestea, au fost destul de speriati atunci cand, a doua zi dupa ce au anuntat primul “plan de salvare a Ciprului” (cel care impunea o taxa de 10% aplicat tuturor depozitelor din bancile cipriote), germanii au luat cu asalt bancile si au retras cu 80% mai multi bani decat intr-o zi obisnuita.

Exact acesta pare sa fie respunsul pe care trebuie sa-l dam, ca sa-i obligam sa ne ia in seama: retrageti-va banii din banci!

Doar astfel, ii vom obliga sa ia urmatoarele masuri imediate:

1. Sa refaca reglementarile bancare, astfel incat, banii aflati in conturile curente sa fie garantati de catre banci. De asemenea, depozitele mai mici de 100.000 euro sa fie garantate. Am explicat deja care este diferenta intre conturile curente (nebonificate cu dobanda semnificativa) si depozite (scheme de economisire si investitii).

2. Sa adopte legislatie europeana specifica prin care sa interzica statelor sa utilizeze fonduri publice pentru a acoperi pierderile bancilor; aceste pierderi trebuie suportate doar de catre actionarii bancilor si de catre titularii depozitelor mai mari de 100.000 euro.

3. Sa adopte legislatie europeana specifica prin care sa se garanteze libera circulatie a banilor pe teritoriul Uniunii Europene, precum si libertatea cetatenilor europeni de a-si alege orice banca de pe teritoriul UE. Toate bancile de pe teritoriul UE vor fi riguros reglementate pentru a garanta sumele aflate in conturile curente, precum si cele aflate in depozitele de pina la 100.000 euro. Astfel, cetatenii europeni vor fi mai protejati de abuzurile neconcurentiale din partea unor banci locale.

4. Sa adopte legislatie europeana specifica care sa garanteze libertatea oricarui cetatean european in alegerea rezidentei fiscale. Astfel, cetatenii nu vor mai fi victimele statelor cu regimuri fiscale excesive, putand alege sa isi mute domiciliul fiscal in acele tari din UE, pe care le considera mai atractive.

5. Sa adopte legislatie europeana specifica prin care sa se restabileasca “secretul bancar”, in virtutea dreptului la proprietate privata netulburata, care se prezuma a fi dobandita licit. Orice informatie privind conturile bancare poate fi obtinuta de catre un tert numai prin incuviintarea unui judecator, care este obligat sa motiveze si sa sustina aceasta decizie.

Toate acestea sunt menite sa restabileasca increderea clientilor in sistemul bancar. Ca si mine, foarte multi oameni isi tin banii in banci, fara dobanda (dobanda nesemnificativa), doar pentru ca legea ne obliga. Niciodata nu am avut depozite; adica niciodata nu am plasat banii in banca pentru a ma imbogati.

Tocmai de aceea, imi doresc sa mi se garanteze ca toti banii mei sunt in siguranta in banca. Daca tot sunt obligat de catre stat sa-i tin acolo.